 |
| Producător : Nicolae Nerţan |
| An : 2004 |
| Timp - 00:12:06 |
| Regizor : Nicolae Nerţan |
|
 |
de Nicolae Nerţan
reporter: Dana Jucan; realizator: Maria Dan Golban; comentarii: prof. Mihai Chişu
Păpălugăra în satele clujene
Obicei cu adânci rădăcini în trecutul locului, Păpălugăra are semnificaţie agrară şi scopul de a asigura fertilitatea solului, bunăstarea gospodăriei, de a aduce ploile şi prosperitatea recoltelor.
La Şoimeni, com. Vultureni, forma de practicare este mascarea completă cu frunze verzi de paltin a doi feciori, astfel încât aceştia să nu fie recunoscuţi de către săteni.
Măştile sunt realizate pereche, bărbat şi femeie, acest lucru observându-se din felul cum sunt îmbrăcate, bărbatului făcându-i-se două coarne, iar femeii un corn şi coadă. Selecţia celor care vor fi mascaţi are la bază criteriul purităţii, al nevinovăţiei, doar astfel având loc deplina eficienţă a ritualului.
Interesantă este magia creată de ritualul împodobirii cu frunze a măştilor, pe care copii sau fetele nu au voie să-l urmărească decât la intrarea acestora în sat. Când măştile sunt complet împodobite, se trece la udarea lor din abundenţă, apoi împreună cu cei care au participat la îmbrăcatul lor se opresc la fiecare gospodărie, intrând în ogradă şi schiţând un dans (pe verticală) din paşi săriţi, pe ritmul unei melodii cântate la fluier şi a bătăilor din palme. În tot acest timp copii strigă : sari Măriţă, sar!
Gospodinele udă măştile din belşug pentru a invoca în acest fel ploaia mult asteptată în această perioadă a anului.
După efectuarea jocului ritual, copii fug după măşti, încercând o iritare a acestora, timp în care măştile aruncă după ei cu bâte, lovindu-i simbolic. În acelaşi timp şi fetele fug după măşti, dar scopul lor este de a rupe frunze de la gâtul acestora, gest ce semnifică măritişul imediat pentru cele care reuşesc.
În timpul ritualului reprezentat de impodobirea măştilor şi intrarea în ogrăzile gospodarilor, la biserică se desfăşoară slujba religioasă Aghiasma cea mică, ocazionată de Sfintele Rusalii, după care ieşirea în ţarină pentru sfinţirea holdelor.
Ritualul se încheie cu joc şi voie bună la ultima casă din sat, după care are loc dezbrăcatul măştilor în holda de grâu, fiecare dintre săteni plătind pentru ca dezbrăcatul să aibă loc în holda lui.
Frunzele verzi se aruncă peste holde, gest care simbolizează bogăţia acestora, invocarea ploii, dar şi înlăturarea factorilor nocivi pentru recolte.
Un aspect interesant îl reprezintă şi faptul că într-un an se intră în sat dintr-un capăt, iar în altul, din celălalt, astfel fiecare dintre gospodarii care locuiesc la margine de sat, se simte onorat că în gospodăria sa începe, sau se încheie Păpălugăra.
Într-o veche variantă consemnată de Dimitrie Cantemir, după simbolizarea invocării, sunt menţionate şi efectele dorite ale ploii: «Papaluga ascende caelos, aperi portas, demitte pluvias, ut crescat frumentum, triticum, milium» (Descr. Moldovei, 342).
Referent, Maria GOLBAN
|
|
|
