TRADIȚIICLUJENE

Consiliul Județean Cluj

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj

Biserica de lemn din Sâmboieni

Biserica ortodoxă de lemn cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

din satul Sâmboieni (Sâmboleni în trecut), comuna Sânmărtin, domină împrejurimile prin amplasarea sa pe un promontoriu, în cimitirul satului, încă  din 1753, anul înălțării sale..

Este un monument istoric valoros prin câteva din elementele sale particulare pe care i-au asigurat recunoașterea încă de timpuriu, făcând parte din primul lot de monumente din lemn clujene înscrise în 1955. Pe actuala Listă a Monumentelor Istorice se găsește sub codul: CJ-II-m-B-07754. Pronaosul atipic în formă și cu tavanul casetat, pictura murală actuală de inspirație catolică, decorul sculptat al ancadramentului ușii sunt elemente care individualizează acest edificiu, semn al unei istorii bogate ascunse între pereții care au servit de-a lungul veacurilor ca loc de rugăciune, când pentru credincioșii ortodocși, când pentru cei uniți. 

Arhitectura și planimetrie

Edificiul este construit din bârne de stejar îmbinate în coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, pe o fundație de piatră. La Sâmboieni regăsim o planimetrie  complexă, întâlnită doar la nouă vechi biserici din lemn clujene. Astfel, pe lângă clasicul naos dreptunghiular, atât absida decroșată cât și pronaosul sunt poligonale (pentagonale în acest caz), caracteristică mult întâlnită în Moldova sau Bistrița-Năsăud. Desfășurat pe întreaga latură de sud, ne întâmpină un pridvor foarte lat, cu o frumoasă arcadă pe șapte stâlpi, fără parapet, care ne învită parcă să poposim pentru a admira dealurile înconjurătoare. De pe grinzile tavanului pronaosului se ridică stâlpii turnului clopotniță cu galerie deschisă, câte două arcade pe latură și un coif tronconic. Linia acoperișului unitar, care adăpostește bolta naosului și altarului este întreruptă de turnul clopotniță care, asemenea multor biserici de lemn din zona Dealurilor Clujului, nu este înalt.

Credincioșii au adus diverse modificări edificiului de-a lungul celor aproape trei veacuri de viață. Accesul în pod se face prin capătul vestic al pridvorului, clopotele nu se mai trag din pronaos, iar în interiorul naosului a fost adăugat un cor. Lăcașul nu are curent electric.

Decorul sculptat

Biserica se remarcă și printr-un frumosul decor incizat și sculptat cu care a fost împodobită, atât la exterior cât și la interior, axat pe folosirea crucii și torsadei, două motive omniprezente în ornamentica tradițională românească. Pe ancadramentul ușii de acces meșterul a marcat cu litere chirilice anul 1753 în axul central, iar suprafața portalului a  împodobit-o prin incizie cu torsadă și cruci mari triple, tip sfeșnic. Acestea se individualizează ca fiind cele mai mari reprezentări ale motivului crucii în peisajul decorului sculptat al bisericilor clujene. Funia răsucită, realizată într-un relief înalt, marchează brâul lăcașului, ce înconjoară și protejează întregul edificiu, funie întreruptă din loc în loc de câte o cruce încadrată în chenar dreptunghiular. Consolele pe care se sprijină acoperișul și arcadele sunt frumos cioplite la pridvor și altar, dând ritm exteriorului. Grija pentru decor se regăsește și în forma pe care au luat-o capetele scândurilor parapetului galeriei turnului. Torsada și crucea însoțesc rozete dăltuite în interior, la cele două arcuri ale bolții naosului: arcul dublou și meștergrinda, la console şi cheia de boltă.

Pictura murală

Ansamblul mai nou de pictură murală, databil la final de secol XIX – început de secol XX, este deteriorat și nu aparține programului iconografic ortodox, fiind pictat în perioada când lăcașul a aparținut cultului greco-catolic.

Astfel, lipsesc scenele biblice, pictura minimalist fiind restrânsă la redarea unor simboluri, crucile fiind laitmotivul întregului ansamblu. În fiecare casetă a tavanului pronaosului a fost pictată câte o cruce, bolta naosului primind și ea pictură decorativă cu același simbol creștin, sugerând probabil bolta cerească. Ritmul crucilor este întrerupt pe boltă de două reprezentări: Sfântul Pocal la nord și Sfântul Veșmânt la sud,  încadrate în chenare de inspirație clasică, sobre cromatic.

Iconostasul este împodobit doar cu motive decorative și cu mesajul creștin “Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot scris cu litere latine”.

Sub acest înveliș de pictură mai nou, se zăresc urmele albastrului care a fost fondul altui strat mural mai vechi. Intensitatea nuanței folosite ne duce cu gândul la pictura lui Dionisie Iuga din satul apropiat Nicula.

Patrimoniul și starea de conservare

În patrimoniul bisericii găsim o masă de altar din piatră cu inscripție în chirilică, datând din secolul al XVIII-lea, dar și vechile uși împărătești. Foarte degradate, acestea lasă totuși să se ghicească faptul că meșterul a pus accentul în decorarea lor pe pictură, nu pe relief. Singurul element din acest registru este torsada care formează chenarul unor reprezentări specifice probabil, o Bunăvestire și cei patru Evangheliști.

În altar, se mai păstrează o icoană pe pânză, pictată de Dionisie Iuga din Nicula în 1884, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul. Ușor de recunoscut după forma literelor și cifrelor din semnătură, prezența lui Iuga la Sâmboieni poate fi pusă pe seama apropierii celor două sate, vecinătate menționată deja, și  susține o eventuală semnătură a ansamblului mural aflat sub cel actual. În pictarea acestei icoane, Iuga a folosit o gamă cromatică și motive decorative care îi sunt caracteristice, întâlnită și în cunoscutele sale ansambluri murale.

Alături de vechiul zăvor și toaca, ambele din lemn, masa moșilor cioplită în stejar, păstrată în pridvor, ne poartă înapoi în trecut când comunitatea urca panta abruptă în anumite zile de sărbătoare, pentru ca bucatele pregătite de fiecare să fie oferite unii altora, precum și celor săraci în amintirea strămoșilor.

Șindrila a fost înlocuită în anii ʹ90, cu sprijinul maici Filofteia Oltean, stareţa  Mănăstirii Bârsana, originară  din acest sat, dar a ajuns în mod natural spre finalul vieții, astfel că a necesitat o grabnică înlocuire. Din 2023, după venirea noului preot paroh, biserica are învelitoare nouă.

După construirea bisericii de zid în 1982, se oficiază rar slujbă în acest vechi lăcaș de cult, însă mușcatele care împodobesc vara pridvorul sunt semn că oamenii satului o prețuiesc.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de:


AUREL CICEOAN
Festivalul Național de Interpretare a Muzicii Ușoare Românești FLORI DE MAI
CUNUNA TRANSILVANĂ / FOLCLOR MUZICAL DIN JUDEȚUL CLUJ
SALARIILE ANGAJAŢILOR C.J.C.P.C.T. CLUJ la data de 31.03.2024
TRADIȚII CLUJENE DE MĂRȚIȘOR, LA HUEDIN
ZILELE COMUNEI CĂTINA
TRADIȚII CLUJENE ÎN MUZEUL SATULUI
1957 – Nașterea Orchestrei de muzică populară
TRADIȚII CLUJENE la Festivalului Internațional de Folclor Serbările Transilvane / ediția a XX-a
22.04.2024 – Atelier de TEHNICI TRADIȚIONALE DE DECORARE A OUĂLOR DE PAȘTI
Concurs pentru ocuparea postului contractual vacant de REFERENT DE SPECIALITATE
CODUL ETIC ŞI REGULILE DE CONDUITĂ