TRADIȚIICLUJENE

Consiliul Județean Cluj

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj

BISERICA DE LEMN DIN TĂUȚI

În ciuda modestiei în dimensiuni, decor și patrimoniu, Biserica de lemn cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Tăuți, comuna Florești, este unul din cele mai valoroase monumente religioase de lemn ale județului Cluj. Reprezintă una din puținele excepții ale categoriei din care face parte, căci sunt rare bisericile care au fost restaurate în întregime, în care se oficiază slujbă permanent și neîntrerupt de la începuturi, care să fie așadar “vii”, continuându-și menirea de lăcaș de cult care adună comunitatea pentru a se închina lui Dumnezeu. În plus, acestei biserici monument i-a fost dedicat recent un album de promovare, ceea ce se constituie într-o noutate pentru spațiul clujean.

Biserica ar fi fost inițial construită în apropiere, în zona numită “Leșioară” (cunoscută acum ca Cetatea Fetei), cândva în secolul a XVIII-lea. În lipsa unor documente sau inscripții, monumentul este considerat de unii a fi ridicat la începutul acestui veac, în timp ce alții îl datează cu aproximație la 1793 sau 1796. Îl găsim pe Lista Monumentelor Istorice cu codul: CJ-II-m-B-07778,  încadrat în secolul al XIX-lea. Edificiul a fost apoi mutat pe amplasamentul actual, în vechiul cimitir din centrul satului, înainte de 1829, moment în care primește pictura murală semnată de Dimitrie Ispas din Gilău.

articol publicat de:


ANUNȚ
SĂRBĂTOAREA TRADIȚIONALĂ AVRAM IANCU MĂRIȘEL –FÂNTÂNELE
TRADIȚII CLUJENE ÎN DIASPORA: EL ETERNO PUEBLO RUMANO
CULTURA TRADIȚIONALĂ DIN JUDEȚUL CLUJ (3)
Claca la sâlvoi
DECLARATII DE AVERE ȘI INTERESE ADRIANA ANDREI
Zeci de icoane pe sticlă, expuse la Muzeul Memorial „Octavian Goga” din Ciucea
Anunţ – Achiziţie directă pachet software de protecţie antivirus pentru sistemul informatic
POVESTEA LEMNULUI
ANUNȚ
Anunț cu rezultatele de la proba scrisă la concursul din data de 17.03.2022 – 24.03.2022 pentru ocuparea unui post vacant de referent de specialitate
„Pă vremea când eram fată, era o rușine să te vadă cineva că stai…”