BISERICA DE LEMN DIN BĂLCEȘTI

Unul din monumentele religioase de lemn clujene cu o deosebită valoarea istorică și artistică  este biserica de lemn din Bălcești, comuna Căpuşu Mare. Lăcașul, având hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”, se găsește pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ–II-m-B-07527, unde a fost  încadrat abia prin 1990, după demersurile și insistențele unor cercetători care în anii ´80 i-au intuit elementele de valoare, ascunse sub haina mai nouă, nepotrivită, de tablă și tencuială.

Edificiul a fost ridicat în 1751 în Mănășturul Românesc, azi Mănăstireni, conform valoroasei  pisanii încrustată în lemnul ancadramentului intrării.
Lăcașul este apoi strămutat în 1933 în Bălcești și, deși unele surse bibliografice amintesc anul 1936 pentru această operațiune, traforajul de pe frontonul pridvorului susține prima variantă. Biserica de lemn din Bălcești este astfel unul din cele mai recente exemple dintr-un șir lung de biserici călătoare clujene. Fenomenul mutării unor biserici de lemn vechi dintr-un sat în altul, prin vânzare, donație sau mai recent prin transfer, este întâlnit pe tot parcursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea în spațiul clujean, ca de altfel în întreaga Transilvanie. Avântul economic cunoscut de unele obști sătești în secolul al XIX-lea, dar și creșterea numărului credincioșilor explică nevoia unor sate de a-și înlocui vechea biserică de lemn cu una mai mare sau chiar cu una de zid, vechile monumente ajungând astfel în sate mai mici sau mai sărace.