TRADIȚIICLUJENE

Consiliul Județean Cluj

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj

BISERICA DE LEMN DIN CALNA

Menționat întâia oară pe la 1325 sub forma Kalna,

acest sat avea la 1658 preot și implicit biserică de lemn. Edificiul de atunci este înlocuit în 1671 de cel care s-a păstrat până în prezent și care se numără, astfel, printre cele mai vechi monumente clujene din această categorie. Vârsta, sprijinită de păstrarea unor elemente originare, dau valoare acestui lăcaș înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul: CJ–II-m-B-07542.

Urcând dâmbul unde a fost ridicată biserica, printre vechi cruci de mormânt, se deschide o largă panoramă asupra zonei. Ajunși în fața intrării, privirea ne este atrasă de inscripția în chirilică scrijelită pe ancadramentul ușii: „Văleat 1671 Craiu Arde(a)lu Mihai Apafi”. Principe al Transilvaniei între 1661-1690, Mihai Apafi I apare menționat pe intrările mai multor biserici de lemn ardelene, dovadă că înălțarea unor astfel de edificii se datora exclusiv bunăvoinței conducătorului, care trebuia să rămână astfel în conștiința generațiilor viitoare.

În lipsa acestei prețioase inscripții, s-ar fi apelat la analiza stilistică a edificiului, care însumează o serie de elemente arhaice care-i atestă vechimea: forma pătrată a absidei altarului; existența a doar două deschideri în peretele iconostasului; proporția egală între baza turnului clopotniță și fleșă; alături de acoperișul unitar pentru toată construcția.

Arhitectura

Construită pe o fundație de piatră, din bârne de stejar așezate în cununi orizontale, îmbinate la capete în cheotoare,  biserica se înscrie într-o grupă restrânsă de edificii care ilustrează o formă veche de plan, cea cu absidă patrulateră decroșată, categorie din care fac parte edificii precum cele din: Cremenea, Aghireșu Fabrici (anterior la Dumbrava), Pruneni, Macău (dispărută între timp) sau Chesău. Planul dreptunghiular format din pronaos și naos este completat de prispa adăugată pe latura de sud, având șase stâlpi sculptați și podea din piatră.

De pe grinzile pronaosului tăvănit se ridică stâlpii turnului clopotniță cu galerie închisă și coif piramidal. Înălțimea aproximativ egală dintre baza turnului și coif este o trăsătură specifică acestui edificiu, fleșele mai înalte apărând după 1700.

Naosul are o boltă ridicată direct de pe pereți, în timp ce bolta semicilindrică a altarului este așezată perpendicular pe axa bolții naosului, la o înălțime mai mică. Acoperișul din șindrilă, cu poală amplă, este unitar pentru toată construcția, căpriorii sunt fixați pe cosoroabele susținute de consolele formate din capetele grinzilor în partea superioară. La altar, cosoroabele de pe latura de nord și sud se prelungesc până se întâlnesc cu cununa altarului, formând astfel un dreptunghi și implicit un pridvor mai lung desfășurat pe întreaga latură sudică. O altă particularitate a acestui monument este coloneta solitară ce susține grinzile din colțul nord-estic.

Decorul sculptat

Motivele decorative de pe portalul intrării și bolta naosului sunt mărturie a preocupării meșterilor, încă din vechi timpuri, de a înfrumuseța cel mai prețios lăcaș al satului.

O torsadă pronunțată marchează golul intrări scunde, flancată de două cruci supradimensionate, formate din rozete solare şi romburi, dăltuite pe cei doi ușori ai ancadramentului. O parte din motive sunt reluate pe ancadramentul intrării în naos.

Zestrea decorativă exterioară a monumentului este completată de capetele cununii cioplite descrescător într-un profil rotunjit și cele șase colonete ale prispei marcate la mijloc printr-un lob.

Întrucât sunt evidente asemănările cu decorul sculptat al bisericii din Cremenea (ridicată în apropiere, după numai 6 ani), deducem prezența aceluiași meșter sau echipă de meșteri în decorarea celor două edificii.

În opinia unor cercetători, bisericile de lemn clujene ar avea cele mai sculptate bolți de naos, iar lăcașul din Calna contribuie în acest sens prin torsadele accentuate de pe grinda meșter și bârna iconostasului, dar și prin cheia de boltă decorată cu rozetă.

Pictura

În monumentul din Calna fragmentele de pictură păstrate provin din două ansambluri realizate târziu față de momentul edificării. Primul poate fi datat în secolul al XVIII-lea, după inscripțiile chirilice din altar și stilul mai elaborat decorativ, pe care unii îl atribuie lui Ioan Pop din Românași. Fragmente din acest prim strat se mai pot zări în partea inferioară a iconostasului și în altar. Următorul ansamblu, realizat probabil după mijlocul secolului al XIX-lea, când se folosesc deja literele latine, iese în evidență prin culorile tari, cu gama cromatică restrânsă, dominată de roşu şi albastru. Pictorul s-a manifestat în pronaos, la iconostas, pe bolta naosului și parțial în altar.

Astfel, pe tavanul pronaosului este reprezentat un heruvim, iar pe peretele de vest găsim  mucenițe ce stau alături de Sfinte mironosițe, ultimele fiind ușor de recunoscut după vasele cu mir purtate în mâna dreaptă. Pictura bolții naosului este distrusă în cea mai mare parte din cauza infiltrațiilor de apă, dar păstrează urmele scenelor din Ciclul Hristologic. Inedită este amplasarea în naos a Pildei Fecioarelor, care nu mai întâmpină credinciosul în pronaos, ca de obicei. Adam și Eva alături de Pomul cunoașterii este pictată la locul cunoscut, pe peretele vestic al naosului.

Iconostasul a fost probabil repictat, înfățișând registrul apostolilor în care toate personajele sunt reprezentate egal și o scenă a Răstignirii în planul superior. În altar, pictura este distrusă de asemenea, cu unele fragmente mai vizibile la nord şi sud, unde distingem reprezentarea Plângerii la proscomidie și friza sfinților părinți pe porțiunea pereților verticali.

Patrimoniul

Masa de altar din lemn masiv, ușile de intrare (în pronaos, păstrând cuiele de lemn și în naos, cu urme de pictură), ambele având vechile zăvoare din lemn, sunt alte câteva  elemente ce demonstrează că biserica nu a suferit modernizări care să-i schimbe prea mult înfățișarea originală.

În patrimoniul lăcașului se numărau vechi cărți liturgice  și două icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea: Maica Domnului cu Pruncul și Arhanghelul Mihail, care nu mai sunt  păstrate în interior din motive de protecție.

De-a lungul unei existențe atât de îndelungate, edificiul a fost avariat și reparat în repetate rânduri. Amintim doar distrugerea turlei în timpul unor furturi în 1900, respectiv 1982 sau reparațiile capitale din 1965–1970 desfășurate prin Direcția Monumentelor, într-o campanie care a inclus mai multe edificii clujene asemănătoare.

Ultimele intervenții au avut loc în perioada 2000-2022, prin restaurarea acoperișului, a podelei prispei, diverse consolidări și o intervenție de restaurare a picturii iconostasului. La această inițiativă și-a adus un prețios aport Părintele Iustin Marchiș de la Biserica Stavropoleos din București, originar din Calna, alături de donatori și autorități locale. Restaurată și consolidată, biserica a fost resființită în toamna anului 2022, în prezența IPS Andrei, Mitropolitului Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Existența unui preot în sat este atestată până prin 1870-1880, însă după aceea Calna devine filie a Oficiului parohial ortodox Bogata de Sus, la fel ca în prezent. Actualul paroh, părintele Ionuț Rodilă adună uneori la slujbă, în vechiul lăcaș, cele aproximativ 40 de familii de credincioși ortodocși.

articol publicat de:


BISERICA DE LEMN DIN BERINDU
POVESTEA FRUNZEI
CULTURA TRADIȚIONALĂ DIN JUDEȚUL CLUJ (1)
ANUNŢ cu rezultatele selecţiei dosarelor de înscriere la concursul din data de 28.12. 2021 – 05.01.2022 pentru ocuparea postului contractual vacant de consultant artistic
DECLARAȚII DE AVERE ȘI INTERESE OVIDIU BARTEȘ
BISERICA DE LEMN DIN Sumurducu
EUGEN “NUCU” PANDREA
FESTIVALUL PLĂCINTEI
DECLARATII DE AVERE ȘI INTERESE ADRIANA IRIMIEȘ
Zarna
Leacuri băbești – zârna și nalba, folosite la cocături
Brâul nr. 7
DECLARAȚII DE AVERE ȘI INTERESE ANCA NISTOR pentru anul 2019