Biserica de lemn din Frata

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Biserica de lemn greco-catolică din Frata și remarcabilul ei iconostas

 
Odată ajuns în satul clujean Frata, este imposibil să nu observi în depărtare o veche biserică, străjuind satul de pe unul din dealurile înconjurătoare, ușor de reperat după turnul semeț și acoperișul care lucește în lumină. Este biserica de lemn cu hramul „Pogorârea Sfântului Spirit”, un lăcaș înscris pe Lista Monumentelor Istorice sub codul: CJ-II-m-B-7617 și care aparține comunității greco-catolice din Frata, Eparhia Cluj-Gherla.

Tradiția locului spune că exista aici o altă biserică de lemn, probabil ortodoxă, trecută apoi prin 1750-1760 împreună cu mare parte din credincioși la greco-catolicism și care ar fi ars până la temelii la începutul secolului al XIX-lea. Credincioșii uniți s-au văzut astfel în fața necesității de a-și ridica alt lăcaș de închinăciune. Ctitorii s-au îngrijit să lase încrustat anul nașterii edificiului, 1827, pe ancadramentul de intrare și pe piciorul mesei de altar. Edificiul a fost pictat în 1847 de Sollyom Ignat, conform inscripției din colțurile iconostasului. Indiferent că a servit comunității greco-catolice sau celei ortodoxe (între 1948 și 1992), lăcașul a fost mereu în folosință. Credincioșii uniți sunt îndrumați din 2001 de preotul paroh Gavrilă Pleș, iar din 2008 urcă mai rar dealul până la vechea lor bisericuță, folosind preponderent edificiul mai nou de zid.

Arhitectura

Construit din bârne de brad îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică, pe o fundație de piatră, edificiul este de mari dimensiuni, având o lungime de 18 m și o planimetrie clasică, în care pronaosul și naosul formează un dreptunghi unitar, la care se adaugă altarul poligonal cu pereții retrași. Pronaosul acoperit cu tavan susține scheletul turnului clopotniță robust, înalt, cu galerie deschisă și coif octogonal. Bătrânii satului își aduc aminte că, la baza fleșei, existau două turnulețe fială, care au fost sacrificate la acoperirea cu tablă din anii `50. Acoperișul, unitar pentru pronaos și naos, este separat, mai scund, pentru altar. În interior, naosul și altarul au câte o boltă semicilindrică ridicată direct de pe pereți, iar intrarea se face pe latura de vest, fiind adăpostită de un pridvor.

Decorul în lemn

Singurele elemente de decor sculptat păstrate sunt frumoasele console de sub streașină,  evidențiate de lobii asemănători unor volute de mari dimensiuni, console ritmate de goluri romboidale. Pentru a scoate în evidență altarul, capetele bârnelor din zona absidei  sunt altfel cioplite, descrescător de sus în jos asemeni unor aripi larg deschise ce protejează simbolic monumentul, având muchii rotunjite.

Ancadramentul intrării este simplu însă prezintă o margine superioară frumos tăiată asemeni unei acolade, iar contrafișele stâlpilor pridvorului au și acestea câteva tăieturi făcute tot în încercarea de înfrumusețare a lăcașului.

Pictura

Din pictura pe pânză aplicată pe pereți, deteriorată și puternic înnegrită în prezent, se mai păstrează fragmente în altar și pe bolta naosului. În rest, partea inferioară a pereților, ușa intrării sau stâlpii pridvorului au primit o vopsea de un albastru viu. Rămâne necunoscut numele celui ce a realizat ansamblul mural, anumite surse documentare din arhiva bisericii menționează numele unui anume pictor Saligni.

În altar sunt vizibile temele principalele: Pogorârea Sfântului Duh și Prohodul Domnului. În friza specifică acestui spațiu, sfinții părinți sunt înfățișați individual, separați prin colonada decorativă. Pe bolta iconostasului imaginea Ochiului lui Dumnezeu sau Ochiul atoatevăzător domină prin încadrarea în trei cercuri decorative ce dau amploare reprezentării, sugerând importanța acestui simbol.

În schimb, pe bolta naosului programul iconografic este simplu, limitat doar prin medalioane mari în care apar reprezentările celor patru Evangheliști, iar pe axul bolții  Sfinta Treimi și  Duhul Sfânt.

La 20 de ani de la ridicarea cu mult efort a noului lăcaș, frătenii uniți reușesc să îl aducă în 1847 pentru împodobirea tâmplei pe pictorul Ignatiu Sollyom, care se semnează în colțurile iconostasului: „anul 1847 szau zugrevit acset fruntar prin zugrav Sollyom Ignat” în colțul sudic, iar în cel nordic: „ inpreuna ku fruntaru Beszerike szau fekut în Preutu Mogi Eleszej 1847”. Este amintit astfel numele lui Eliseu Moga, primul preot greco-catolic însemnat în documentele parohiei, răposat în 1865 și înmormântat lângă biserică. Pe Sollyom unii cercetători îl găsesc și la biserica din Mărgău unde ar fi fost chemat prin 1930, însă ansamblul s-a pierdut, biserica fiind repictată între timp.

Iconostasul este în mod cert piesa ce atrage atenția și care dă valoare unui interior care a avut de suferit diverse intervenții în timp. Această amplă catapeteasmă, organizată pe patru registre separate prin elaborate benzi sculptate policrome, se individualizează între tâmplele  bisericilor de lemn din arealul clujean prin bogăția decorului său elaborat, care ar plasa-o mai degrabă într-o biserică de zid și care este dovada evidentă a puterii financiare a  comunități unite din Frata de la acea vreme.

Primul registru al ușilor și icoanelor împărătești are o amplă desfășurare prezentând șase icoane de mari dimensiuni: Arhanghelul Mihail, Sfântul Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Isus Pantocrator, Ioan Botezătorul și un Sfânt Dimitrie.

Remarcabile sunt ușile împărătești cu bogat decor traforat, o margine superioară a canaturilor puternic curbată și o stinghie centrală decorativă terminată în partea de sus cu o cruce circumscrisă unui cerc format din crengi de laur. Vrejuri cu flori și struguri, folosind aceeași frumoasă gamă cromatică ca restul ansamblului, înconjoară cele șase medalioane în care au fost pictate scenele clasice cu Bunavestire și cei patru evangheliști.

O bandă orizontală bogat decorată face trecerea spre registrul icoanelor prăznicar, separate prin mici colonete clasice, având în mijloc icoana Sfintei Veronica. Deasupra urmează registrul Apostolilor, programul iconografic al tâmplei încheindu-se în partea superioară cu imaginea Răstignirii încadrată de câte prooroci în medalioane și un elegant vrej vegetal. Maestrul care a lucrat partea de lemnărie a iconostasului a insistat asupra spațiilor ce delimitează registrele, pe care le-a înfrumusețat cu un decor policrom sculptat cu vrejuri vegetale, cu colonete decorative și frize neoclasice. Acest bogat decor este scos în evidență de o cromatică caldă, echilibrată, dominată de alb, roșu, verde și galben. Sollyom și-a arătat în această operă influențele dinspre arta central europeană clasică, dar și abilitățile de miniaturist, în cazul ușilor împărătești.

Starea de conservare

Edificiul a suferit unele modificări de-a lungul timpului, inerente unui edificiu care este adaptat nevoilor comunității. Astfel șindrila a fost înlocuită cu tablă în anii 50, sacrificându-se vechea formă a coifului turnului, apoi în 2006. Deși soluție nedorită, a fost preferată șindrilei din motive financiare, însă a protejat totuși stratul interior de pictură și bârnele. Interiorul a fost parțial acoperit cu vopsea, și probabil la o dată ulterioară, a fost practicată o nouă ușă în peretele sudic, dând direct în naos.

Până la găsirea unor fonduri pentru restaurare, biserica de lemn din Frata așteaptă solitară în cimitirul de sus, de pe deal, ca un străjer. Cel ce se încumetă până acolo, primește răsplata unei largi și frumoase panorame asupra întregii așezări și asupra împrejurimilor.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: