Biserica de lemn din Nadășu

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Reprezentativă pentru tipologia edificiilor religioase de lemn din zona Huedinului,

biserica din Nadășu, comuna Izvoru Crişului, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril” datează din prima parte a secolului al XVIII-lea (1720-1730).  Încadrată ca monument pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ–II-m-B-07718, biserica este în folosință și în prezent, fiind singurul lăcaș de cult ortodox din sat.

Documentele vechi vorbesc de un meşter, Ioan Ghiran, care alături de fiul său, Ioan,  ar fi fost cel ce a ridicat lăcașul probabil pe cheltuiala întregii comunități. Edificiul pe care îl găsim azi, în cimitirul satului, este rezultatul unui șir de modificări aduse lăcașului inițial în cursul celor 300 de ani de viață. Se cunoaște că în 1860 a fost extins prin adăugarea unui nou segment de trei metri în naos, soluție mai rar întâlnită și care conferă individualitate exemplului de aici. La momentul acela a fost probabil cea mai accesibilă variantă de mărire a spațiului pentru o comunitate care nu își permitea să cumpere sau să ridice o biserică mai mare, așa cum s-a întâmplat în alte sate. Particularitățile acestui monument valoros nu se opresc aici, ci continuă cu existența a două pridvoare, cel original la sud și altul mai nou care protejează intrarea mai nouă la vest.

Se prea poate ca această biserică să fi înlocuit alta dispărută, căci Nadășu este un sat vechi, menționat prima oară în documente pe la 1260, pentru ca la 1370 să fie amintit un voievod al românilor de aici, semn că în vechime era o așezare importantă. Astăzi numără puțin peste 200 de oameni și este singurul sat cu majoritate românească din zonă.

Arhitectura

Construită din bârne de stejar îmbinate în cheotoare dreaptă și coadă de rândunică, pe o bază de piatră, biserica se compune dintr-un pronaos și naos înscrise într-un dreptunghi unitar, la care se adaugă altarul poligonal retras cu unghi în ax, precum și un pridvor pe latura sudică.

De pe grinzile tavanului pronaosului se ridică stâlpii ce formează scheletul turnului clopotniță, cu o galerie deschisă cu trei arcade semicirculare pe fiecare latură, încununată cu un coif octogonal flancat de patru turnulețe la bază. Acoperișul  este unitar pentru pronaos și naos, dar separat, mai scund pentru altar.

Spuneam că edificiul de azi este rezultatul unor modificări. Astfel, în 1860 naosul este lărgit spre est, prin  adăugarea unor bârne de 3,25 m și se adăugă un pridvor la sud.  Ușa de intrare inițială de pe latura sudică este închisă în 1890 și practicată alta pe latura vestică, odată cu repictarea monumentului. Un alt element particular al acestui edificiu este existența unei uşi de acces în axul altarului, intervenție ulterioară dar și iconostasul care are doar două goluri de acces.

Decorul sculptat

Prezența unor motive încrustate în lemn la nivelul bârnelor transversale ale bolţii naosului, la portalul fostei uși de intrare și pe poarta de acces în cimitir, precum și   consolele tăiate descrescător ne indică posibilitatea ca monumentul să fi avut mai mult decor sculptat decât se păstrează în prezent.

Pictura

Două ansambluri picturale, de factură diferită, îmbogățesc interiorul. Fragmente din vechea pictură se păstrează în partea vestică a naosului, scene atribuite fie lui Dimitrie Ispas (după unele surse), fie epitropului Traian Boboș sau unui pictor angajat de acesta (alte surse). Acestea înfăţişează scene Hristologice, alături de frize cu sfinţi mucenici, încheiate pe axul bolţii cu medalioane reprezentând pe Dumnezeu Tatăl, Maica Domnului, Sfântul Duh şi Iisus Hristos. Gama cromatică este restrânsă, dominată de griuri, verde și roșu brun.

În schimb, în 1890, zugravul Dionisie Iuga din Nicula pictează partea estică a naosului, cea nou adăugată, împreună cu altarul, iconostasul şi pronaosul, conform inscripţiei de deasupra uşilor iconostasului: „Această st. besearecă s-au zugrăvitu…..Dionisiu Iuga”. Pe bolta naosului, spre altar, apar Evanghelistul Ioan şi Marcu, în chenare mari, ca o completare la ceilalţi doi, Luca şi Matei, care sunt reprezentaţi în vechea pictură. În pronaos, se păstrează urme din Pilda Fecioarelor, iar la iconostas se mai distinge cu greu pictura. Regăsim și la exterior, în colţul de sud-est, spre altar, urme  de pictură.

Pictura veche este afectată de umezeală, fiind distrusă şi de numeroasele scrijelituri adunate în timp, fapt cauzat de adăugarea ulterioară a corului. Cu toate acestea, pictura mai nouă este mai prost păstrată decât vechiul ansamblu, semn că Iuga nu a stăpânit atât de bine tehnica preparării culorilor.

Patrimoniul

În patrimoniul bisericii se păstrează câteva icoane pe lemn, datând din secolul al XVIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea., unele din ele fiind restaurate în 2013. Ele reprezintă teme: Iisus Pantocrator, o Sfânta Treime sau două icoane reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul, una din ele fiind datată prin inscripția de la bază în 1744.

Biserica deţinea în trecut o icoană extrem de valoroasă reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”, pictată în secolul al XVI-lea de un meşter anonim care a pare să fi realizat aceeaşi temă şi pentru biserica de lemn din Păniceni. Acest iconar s-a format probabil în centrele de pictură din Moldova, stilul său remarcându-se printr-o tratare amănunţită a figurilor și priviri expresive, ceea ce reprezintă elemente de noutate în pictura epocii, dar şi o tratare geometrică a faldurilor, ţinând de un limbaj vechi, tradiţional. Gama cromatică este echilibrată între culorile reci şi cele calde. Din 2004, icoana se găseşte în Muzeul Mitropoliei Ortodoxe din Cluj-Napoca.

Starea de conservare

În 1988 biserica a fost acoperită cu tablă, dar se mai păstrează fotografii vechi în care edificiul avea înfățișarea originală, clasică. Părintele paroh Ioan Căienar, este conștient de valoarea monumentului pe care îl are în grijă, a făcut demersurile necesare readucerii bisericii la înfățișarea de odinioară. În cursul anului 2024 se va schimba șindrila în prima fază și dacă vor exista suficienți oameni dornici să ajute, se poate merge mai departe. Restaurată, biserica din Nadășu va impresiona prin liniile sale, putând fi considerată unul cele mai importante monumente de lemn clujene.

Biserica a deţinut până acum aprox.15 ani, o icoană extrem de valoroasă reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”,  A fost pictată în secolul al XVI-lea de un meşter anonim și care s-a format probabil în centrele de pictură din Moldova. Stilul său se remarcă printr-o tratare amănunţită a figurilor expresive, dar redarea geometrică a faldurilor, care ţine de un limbajul vechi, tradiţional, gama cromatică fiind echilibrată între culorile reci şi calde.

Monumentul păstrează în interior două ansambluri picturale, de factură diferită. Astfel, în partea vestică a naosului se mai păstrează fragmente din pictura mai veche, realizată probabil de Dimitrie Ispas. Acestea înfăţişează scene hristologice, urmate de frize cu sfinţi mucenici, încheiate pe axul bolţii de medalioane reprezentând pe D-zeu Tatăl, Maica Domnului, Sfântul Duh şi Iisus Hristos. În schimb, în 1890, zugravul Dionisie Iuga din Nicula pictează partea estică a naosului, cea nou adăugată, altarul, iconostasul şi pronaosul, conform iscripţiei de deasupra uşilor iconostasului. Pe bolta naosului, spre altar, apar Evanghelistul Ioan şi Marcu, în chenare mari, ca o completare la ceilalţi doi evanghelişti, Luca şi Matei, care apar reprezentaţi în vechea pictură. În pronaos, apar urme din friza fecioarelor. La iconostas se mai distinge cu greu pictura. La exterior, în colţul de sud-est, spre altar, apar urme  de pictură.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: