Biserica de lemn din Năsal

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Monumentul de lemn din Năsal  și particularitățile sale

Localitatea Năsal din comuna Țaga, menționată încă din secolul al XII-lea, este cunoscută pentrubrânza care-i poartă numele, însă prea puțină lume știe că satul se poate mândri cu un monument istoric important și anume biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, aflată pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07721
Tradiția locală spune că ar fi fost adusă de pe plaiurile bistrițene, din Bârgău.  Ceea ce știm sigur este că a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, în 1804 și pictată în 1807. Informația apare într-o inscripție pe care o lasă pictorul Ștențel Condrat, aflată în pronaos deasupra ușii.
De-a lungul existenței sale, edificiul a servit ca lăcaș de cult atât comunității greco-catolice cât și celei ortodoxe, căreia îi aparține în prezent, aceasta din urmă numărând în jur de 130 de credincioși. Vechea biserică este singura pe care ortodocșii au în folosință, până la finalizarea lucrărilor la cea de zid.

Arhitectura

Vorbim de un edificiu ridicat târziu, în secolul al  XIX-lea, având deci dimensiuni mai mari, construit din bârne de brad încheiate în coadă de rândunică, așezate în sistem Blockbau pe un soclu de piatră. Planul atipic al monumentului din Năsal se datorează absidei poligonale  care nu este decroșată, cu unghiul în ax, dar și încăperii poligonale adăugată ulterior la vest. Realizarea acestei ultime încăperi din bârne amplasate vertical reprezintă un alt aspect particular care individualizează acest monument. Extinderea aceasta a fost însoțită de alte două intervenții: ridicarea unui cor în 1911 și de practicarea unei noi uși pe latura vestică a pronaosului. Sistemul de acoperire este cel tradițional, cu pronaos tăvănit, naos și altar boltite. Ferestrele mari sunt alt semn distinctiv al unui edificiu de secol XIX, astfel că lăcașul este luminos la interior.

Acoperișul, unitar pentru toată construcția, a fost realizat din șindrilă peste care s-a aplicat ulterior tablă. Turnul clopotniță relativ înalt, cu bază robustă și foișor cu arcade, este refăcut după ce ar fi fost lovit de trăsnet în perioada interbelică.

Consolele formate de capetele bârnelor de sub streașină, tăiate asemenea unor aripi, dar și modul de îmbinare a bârnelor alcătuiesc puținul decor sculptat al lăcașului.

Pictura

Revenind la inscripția din pronaos, aflăm că: „zugrăvitu-s-au această sfântă biserică în zilele prealuminatului împărat Francisc al doilea şi excelenţii sale Ioan Bob vlădicu Făgăraşului şi a toată țara Ardealului, bun păstor, si era protopop Stoica şi era paroh satului popa Ioan Mesaroş prin cheltuiala a tot satu şi s-au isprăvit în 25. avgust, în anii 180…Eu cel mai jos iscălit, Ștențel Condrat, zugrav de la Țigău . anu 1807”.

Cercetătoarea Ioana Cristache Panait îi dedică lui Ștențel Conrad un întreg studiu, susținând că prima lui prezență consemnată ar fi la Năsal. Originar de pe plaiurile bistrițene, de la Țigău, acesta a fost un zugrav și copist activ în prima jumătate a sec XIX în sate din zona Mureșului. Ștențel se remarcă prin folosirea unui program iconografic mai larg, cu unele teme inedite de inspirație laică, amplasate în locuri neobișnuite și prin aplecarea spre motive florale și scene din viața cotidiană.

Două portrete de țărani apar pe peretele de nord al pronaosului, unul ținând în mână un pahar și o secure, celălalt un instrument, posibil o ceteră. Deoarece Ștențel și-a mai lăsat autoportretul și în alte părți, se crede că una din ele ar fi a lui.

În pronaos, este reprezentată Pilda Fecioarelor, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, alături de scene cu vindecările din timpul duminicilor. Pe bolta naosului, pictorul a îmbinat pe mai multe registre scene din Vechiul și Noul Testament: Judecata de Apoi, Ciclul Hristologic, Întoarcerea fiului risipitor etc. Inedite prin prezența în acest spațiu sunt reprezentări precum: balaurul cu șapte capete sau Sfântul Mucenic Cristofor (cel cu cap de câine). Moartea, pictată în griuri sub forma unui schelet, călare pe un măgar ținând în mână coasa este reprezentată în pronaos, ca un avertisment pentru credincioși.

În altar, atrage atenția reprezentarea Sfintei Treimi în forma întreitei fețe, precum un șir prelaților, îmbrăcați în straie negre, care au condus Arhiepiscopia Clujului în ultimii câțiva zeci de ani, pictură pe care, evident, nu o datorăm lui Ștențel.

În vara anului 1999, 11 studenţi ai Academiei de Arte şi Design din Cluj, îndrumaţi de pictorul Viorel Nimigeanu, au încercat o restaurare a picturii, fapt consemnat într-o inscripţie din pronaos. Este însă o repictare care nu ne îngăduie să evaluăm corect calitățile artistice ale lui Condrat Ștențel, aflat aici la început de drum și care explică caracterul neunitar al ansamblului în acest moment.

Patrimoniul

În ceea ce privește patrimoniul bisericii, valoros este întregul ansamblu al iconostasului, foarte elaborat pentru o biserică de lemn, având colonete argintate adosate care delimitează șirurile de icoane încadrate în rame bogate, aurite. Icoanele împărăteşti, databile în secolul al XIX-lea: Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Hristos Împărat, Sf. Nicolae și Arhanghelul Mihail, unele cu rame aurii bogat ornamentate, au fost repictate.

Ușile împărătești, realizate din lemn traforat și aurit, prezintă pe cei patru Evangheliști în medalioane înconjurate de bogate vrejuri vegetale și ciorchini de struguri. Încheiate în partea superioară cu un vultur bicefal având un șarpe în cioc, ele se numără, cu siguranță, printre cele mai reprezentative uși împărătești păstrate în bisericile de lemn clujene.

Starea de conservare Edificiul este acoperit cu tablă încă de prin anii ʹ60, tencuit la interior, dar altfel nu  prezintă probleme la nivel structural. Potrivit preotului paroh Bolbos Grigore după ce vor fi terminate lucrările la biserica de zid, fondurile se vor direcționa spre   revenirea la acoperișul tradițional din șindrilă. Până atunci, monumentul de lemn din Năsal rămâne printre puținele exemple de acest fel din județ unde comunitatea încă mai folosește biserica moștenită din străbuni. 

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: