„Așă era atuncea, dacă nu te lăsau să te căsătorești, fujei”

„(…) Șî mama o luat rotițăle de la ploptân (plită) ș-o rupt poza așe ni, ș-o țâpat-o în foc. «No, când te măriți, te măriți cu un fecior de aici, din sat, nu să te duci pă sate!», o zâs ie. Șî atunci io m-am hotărât, șî zâc: no, lasă că-ț fac io, ț-o coc!”.

Așa că a hotărât să fugă cu feciorul pe care-l îndrăgea. „I-am spus la Valer că pă mine nu mă lasă mama să mă mărit, numa’ în sat. Ș-apoi el  zâce: «Atunci tu ce faci? » Păi, cum ce fac? Fujim! (râde).”

Au plecat o săptămână la neamuri, la Dej, după care s-au întors la casa viitorului soț. Apoi, ca să își îmbuneze părinții, a hotărât să meargă acasă. Cu tatăl s-a împăcat mai repede, „că șî tata când s-o însurat, o furat-o pă mama, o fujit cu ie, știi, că nu o lăsau părințî ei să să mărite cu el”, dar mama ei a acceptat mai greu căsătoria. „Acasă, mama, atâta m-o bătut, cât o vrut. Ș-apoi, o grămadă de vreme, nu mi-o dat haine, nu mi-o dat nimnica. No, păi, dup-aia i-o trecut, știi? ( râde). Așă era atuncea, dacă nu te lăsau să te căsătorești, fujei”.

_{Foto: Floarea Oltean din Livada, jud. Cluj, în vara anului 1967, cu câteva luni înainte de a fugi cu Valer. Au fugit în ianuarie, anul următor, de Bobotează}