Colecția etnografică din satul Răchițele, o mărturie despre trăitorii acestor locuri

În anul 2004, la îndemnul preotesei Mărioara Boc, sătenii au adus obiecte vechi pe care nu le mai foloseau, pentru a pune bazele unei colecţii care să spună mai multe despre satul lor. Deoarece proiectul s-a derulat prin intermediul şcolii, au fost implicați și copiii, care au adus obiecte vechi de la bunici. Colecţia din Răchiţele cuprinde câteva piese de port popular femeiesc şi bărbătesc de sărbătoare, precum şi ţesături expuse pe perete, dar şi obiecte de uz gospodăresc, prezentate pe etajeră, alături de câteva obiecte de mobilier tradiţional.

Colecția, redusă ca număr de piese, ne ajută să avem o imagine asupra câtorva din îndeletnicirile pe care le aveau femeile şi bărbaţii din Răchiţele. Astfel, femeile ţeseau, coseau și brodau toate cele necesare pentru casă: feţe de masă, cearşafuri, ştergare, covoare etc. Modelele, spune Sabina Bălaş, o localnică, erau împrumutate de la ţesături mai vechi, de la alte consătene, sau erau inventate de fiecare femeie în parte, după propria inspiraţie. Tot Sabina Bălaş a adus în colecţie şi un covor ţesut, vechi de peste 75 de ani, care este expus acum pe o frumoasă ladă de zestre. Femeile mai lucrau cipcă (dantelă), cu care împodobea ştergarele, feţele de masă, mîneca cămășilor, poalele sau care se puneau la fereastră.

În schimb, bărbaţii prelucrau lemnul, realizând o multitudine de obiecte necesare în gospodărie. Pe o etajeră sunt expuse diverse obiecte precum: pieptene pentru cânepă, lopată de scos aluatul, roată de tors, buhai, compas etc. Câteva vase de ceramică întregesc colecţia. În Răchiţele, la fel ca în Mărişel, nu se producea ceramică, blidele fiind cumpărate din târg sau de la vânzătorii ambulanţi care treceau prin sat. Colecţia de piese de port popular şi obiecte de uz gospodăresc este un bun punct de început pentru satul Răchiţele, iar implicarea elevilor în procesul de adunare a obiectelor este lăudabilă.