„Mama n-o vrut să mă mărite, nici la Dumnezo și sore!”

Era tare îndrăzneață așa că, să-l impresioneze, a cerut să o lase ca să mâie ea căruța. „Mă, zâc, dațâm caii să-i mâi io… căram apă de la Someș. Mi-o dat căruța și când trec p-acolo, pân’ față, să golim apa, nu știu cum am dat că s-o îmburdat butoiele cu apă. Când s-o îmburdat butoiele cu apă, io repede, vez’ Doamne, că mi-am rupt picioru’ [râde]. Vai, picioru’ meu!… Da pă mine nu mă dure’ picioru’ defel, numa’ că m-am temut să nu mă sfădească.”

S-au îndrăgit și au hotărât să facă nunta, dar părinții n-au fost de acord, deoarece feciorul era din alt sat. „Mama n-o vrut să mă mărite, nici la Dumnezo și sore! Zâce că «Ce, din Orman? nu știu ce…». Ăsta îmi place, după ăsta mă duc șî gata, zâc, ce vreț’, ce aveț’ cu mine? Am avut noroc cu Liviu, cu frate-mio, până o lămurit-o pă mama. «Mamă, îi place, las-o. Nu face prostii!» Io, și-așe, ia-m zâs: Nu mă duc în Orman! Că noi am stat acole, la mama, într-un an de zâle deja ne-am făcut casa și ne-am mutat. Și am făcut nunta, așe, în casă, numa’ acolo, o fost tare fain, la un an de zâle ne-am mutat aicea”.

A trăit împreună cu soțul peste 30 de ani și au avut trei copii, iar de 26 de ani e văduvă.