Biserica de lemn din Mureșenii de Câmpie

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Povestea prețiosului monument istoric din Mureșenii de Câmpie

Proiectul “Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj”, desfășurat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj vă invită să descoperiți o biserică călătoare, un monument frumos și valoros, care a primit o nouă viață, fiind recent salvat de la ruină. Iată povestea bisericii de lemn “Cuvioasa Parascheva“ din satul Mureșenii de Câmpie.

Prima parte a istoriei acestui monument rămâne în negura nesiguranței datelor.  Tradiția, întărită de unele documente, spune că acesta a fost ridicat în 1774 în Așchileul Mic și că, ulterior, probabil în secolul al XIX-lea, sătenii din acest sat l-au donat celor din Sava, comuna Palatca. Este greu de spus dacă anul 1803, încrustat în colțul drept al ancadramentului intrării este cel al strămutării. Cert este că, după mutare, a fost repictată de zugravul Dionisie Iuga din Nicula și resfințită la data de 14 august 1879 de către Episcopul greco-catolic de Gherla, Ioan Sabo.

La Sava, lăcașul și-a aflat casă mult timp, până în vara anului 2009, când este salvat de la degradarea în care începuse să cadă și adus în cadrul Complexul Muzeal „Andrei Bojor”, nou înființat în satul alăturat, Mureșenii de Câmpie. Născut din strădania scriitorului Vasile Bunea din Gherla, pe locul în care a avut loc masacrul din Mureşenii de Câmpie din noaptea de 23/24 septembrie 1940, muzeul este un omagiu adus atât eroilor neamului cât și arhitecturii tradiționale.

Arhitectura

Frumos pus în valoare de măiestria echipei conduse de meșterul restaurator Vasile Pop din Bârsana Maramureșului, lăcașul domină întregul complex. Ridicat pe o bază foarte înaltă de piatră, construit din bârne de brad și stejar la iconostas, pe tălpi de stejar, edificiul prezintă un plan clasic care are însă particularitatea unui pronaos poligonal. Având și absida poligonală, edificiul aparține astfel grupei restrânse de biserici clujene care au ambele capete poligonale. Pridvorul de pe latura sudică completează silueta armonioasă a acestui edificiu.

Acoperișul unitar din șindrilă și turnul scund cu coif conic pe bază pătrată au fost complet refăcute și consolidate cu ocazia strămutării din Sava. Sistemul de boltire este

cel clasic, tavan pentru pronaos și  boltă semicilindrică pentru naos și altar. Lăcașul a suferit modificări de-a lungul existenței sale prin adăugarea unui cor și lărgirea unor ferestre. 

Privirea celui ce pășește în pridvor esteimediat atrasă de intrarea în biserică,  pusă în evidență de motivele crestate și urmele de pictură. Ușa are în partea superioară un inedit decor în formă de jumătate de soare, iar ancadramentul intrării este bogat decorat cu motivele funiei răsucite, a rozetei morișcă și a valului. Apostolii Petru și Pavel străjuiesc încă intrarea, din urmele de pictură realizată probabil tot de Dionisie Iuga în 1879. În peisajul bisericilor de lemn clujene, exemplul de la Mureșenii de Câmpie este exemplul care păstrează cele mai evidente urme de pictură exterioară, dominată de culorile  tari specifice centrului niculean de proveniență al pictorului.

Pictura

În interior, zugravul a lăsat informații prețioase pe faţa iconostasului, pierdute parțial la recenta strămutare: “Această S. Băs. S`au zugravit cu spesele din fundaţiunea lăsată de fericitul Ioan Kirian Bidian, de Crisburi, repos în D-lu 1863 şi soţia sa Samfira Pop repausată în  D-lu 30 sept. 1853. !!! – Prin stăruinţa fiului D-sale Alexa Kirian Bidian – corator prim; Eps.: IOAN SABO, Ano: Do.pro: Ioan Filipan O. D. Ioan Cheresteş preot. S`a finit 14 Aug. 1879 prin Dionisiu Juga, zugrav de Nicula.”

Născut în 1848 în Nicula, Dionisie Iuga a fost un zugrav itinerant de biserici și iconar, care s-a bucurat de apreciere, primind comenzi în mai multe zone din Transilvania, pictând bisericile de lemn clujene din Bucea (1880) și Nadășu (1890), Valea Crișului  și Hotar în Bihor, Lozna în Sălaj, Valea Chioarului și Botiza (strămutată din Vișeul de Jos) în Maramureș sau Poarta  în Mureș.

În altar, se mai păstrează urmele unor scene specifice acestui spațiu, cum ar fi “Sf. Treime“ pictată în 1878 (căci pictorul a început cu altarul) iar pe pereţi, începând de la masa de proscomidie, zărim un Isus Cristos cu Sfinții Vasile, Grigore şi Chiril. Pe vechea bolta a naosului bisericii erau redați în trecut Cei patru Evangheliști cu chip şi înfăţişare patriarhală. Fiind foarte deteriorată, bolta a fost înlocuită în totalitate în 2009. Pictura este deteriorată și pe pereții naosului, păstrând însă intensa nuanță albastră folosită de Iuga ca fond pentru ansamblul său mural, întrerupt din loc în loc de vrejuri vegetale verzi. În dreptul corului de pe peretele vestic, se află cele mai bine conservate picturi din biserică, înfăţişând în tablouri şi culori puternice scenele:  „Pogorârea Sfântului Duh” „Învierea Domnului” și „Înălţarea Domnului”. Totodată, pictura iconostasului este dominată de registrul apostolilor, bine păstrat.

Pe pereţi pronaosului, începând de la intrarea în biserică, este zugrăvită „Învierea Domnului” cu femeile mironosiţe pictate lângă mormânt. Mai departe, le vedem pe cele cinci fecioare înţelepte având în mână candelele arzând şi pe cele cinci fete nebune cu candele stinse. Dionisie Iuga a folosit și în tindă o cromatică dominată de roşu şi albastru, întregul ansamblu de pictură dezvăluind un accent pus  pe motivele decorative, cu colonete şi motive vegetale care separă personajele, de inspiraţie barocă în dauna reprezentării scenelor religioase.

Patrimoniul

Două din vechile icoane împărătești pe lemn: Maica cu Pruncul și Isus Pantocrator, aparținând stilistic secolului al XVIII, împodobesc iconostasul și în prezent.  Valoroasele uși împărătești din lemn, rămase în biserica de zid din Sava, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea și au fost repictate în secolul următor. În panouri delimitate de o torsadă elegant sculptată sunt reprezentați cei patru Evangheliști și scena Buneivestiri în partea superioară. Urmele inscripției de la 1740 se mai văd în spațiul intercalat între figurile evangheliștilor. Restaurarea prin care au trecut aceste piese le-a readus la lumină echilibrul din compoziție și cromatică.

Șansa acestei biserici, aflată pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07745, a stat în  pasiunea și îndârjirea unor oameni, rămânând ca noi toți să le urmăm exemplul prin  restaurarea picturii interioare, pentru ca demersul salvării acestui prețios monument să fie finalizat.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: