Biserica de lemn din Pădureni

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Pădurenii de ieri și de azi se roagă de peste 250 de ani în aceeași frumoasă biserică de lemn

În satul Pădureni de pe Valea Hășdatelor, a dăinuit peste timp un valoros monument religios din lemn, care a atras de-a lungul timpului atenția cercetătorilor prin tipologia sa, decorul sculptat însemnat și patrimoniul său de icoană pe lemn. Este vorba de Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” care continuă și în zilele noastre să fie lăcașul de rugăciune al sătenilor ortodocși, ca filie a Parohiei Plaiuri.

Intrarea în vechiul cimitir din jurul edificiului se face pe sub poarta din stejar decorată cu numeroase motive simbol și cu o inscripția în chirilică care ne spune că meșterul Toader Nap primește în 1783 comanda realizării acestei intrări: „Valeat 1783 luna lui martie. Nap Toader. Aceasta use ou făcut Nap Simion și Popa Ion. Și romînu Ursu”. Pășim în ambianța unui lăcaș din secolul al XVIII-lea (datat la 1750), înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07732. La scurt timp după edificare, biserica primește icoane împărătești datate sau databile între 1752-1755, fiind împodobită cu pictură murală abia în 1793, atunci când comunitatea a reușit să adune banii necesari acestui demers costisitor.

Arhitectura

Edificiul din Pădureni aparține categoriei restrânse de monumente clujene (9-10 la număr) care prezintă un pronaos poligonal în 5 laturi, ce are corespondent în celălalt capăt altarul poligonal, cu pereții retrași, o tipologie care reflectă o etapă în evoluția planurilor bisericilor de lemn. Pereții au fost realizați din bârne masive de stejar îmbinate cu pricepere în coadă de rândunică și cheotoare dreaptă. Edificul este ridicat pe o bază de piatră, care este foarte înaltă în zona altarului, căci locul este pe panta unui deal din partea apuseană a satului. Planul este completat de pridvorul primitor, larg, ridicat pe toată lungimea laturii de sud. Turnul clopotniță zvelt, cu galerie deschisă și coif octogonal, se înalță de pe grinzile pronaosului tăvănit, în timp ce naosul și absida altarului au câte o boltă semicilindrică, ridicate direct de pe pereții verticali. Acoperișul, unitar pentru întreaga construcție, prezintă clasicul sistem al căpriorilor sprijiniți pe cosoroabele susținute pe consolele din partea superioară a pereților.

Decorul sculptat

Pleiada de motive decorative încrustate în lemnul lăcașului, din care remarcăm rozetele, torsada, cruci elaborate și acvile bicefale, reprezintă unul din cele mai valoroase elemente din zestrea acestui monument, varietatea acestora fiind dublată de calitatea execuției. Frumosul brâul dublu înconjurător, care protejează simbolic Casa Domnului, este marcat din loc în loc de cruci elaborate, de rozete clasice cu șase brațe și de acvile bicefale. Arcadele pridvorului, consolele sau ancadramentul intrărilor sau decorul iconostasului, au fost realizate de meșteri despre care tradiția locală spune că erau din Aghireșu și care și-au demonstrat talentul și preocuparea de a înfrumuseța cel mai de preț edificiu al satului.

Pictura

Din inscripția păstrată pe peretele vestic al naosului, deasupra ieșirii spre pronaos, aflăm detalii importante referitoare la realizarea stratul de pictură: „Să să știe că ac[i]astă s[fântă] biserică sau zugrăvit cu cheltuiala besericii și prin osteneala coratorilor anume: Nap Ionașc, Nap Simion, Miclăuș Blag nop… fiind protopop Iob Craciunovici al Turdii; 1793, Vas[i]le Popovic[i] zugravu”. S-ar putea deduce că Vasile Popovici a realizat întregul ansamblu, dar unii cercetători susțin că cel puțin iconostasul ar purta semnătura lui Gheorghe Zugravul (Gheorghe fiul lui Iacov) care pictează în 1769 una dintre icoanele bisericii.

Oricum, întregul ansamblu mural este foarte deteriorat, din cauza timpului şi a umidităţii rezultate din nerepararea la timp a acoperişului. Intuim, totuși, că pictorul/pictorii a redat scene din iconografia clasică, într-o cromatică dominată de galben și roșu, cu scene separate prin benzi decorative. Într-un colț al naosului, ne atrage atenția imaginea mai bine conservată a Sfântului Mucenic Cristofor, sfântul cu cap de câine, îndrăgit și de alți „pictori zugravi”,  deoarece îl regăsim în pictura murală a mai multor biserici de lemn clujene. Reprezentarea în varianta chinocefală (în greacă însemnând „cu cap de câine”) își are originea în legenda creștină, potrivit căreia un tânăr deosebit de arătos se roagă să i se ia frumusețea pentru a nu-i tulbura pe cei din jur; ruga îi este ascultată, iar fața i se urâțește nespus. Alte ori sfântul este înfățișat ca un bărbat obișnuit la chip, care îl poarta pe umeri, peste apă, pe Isus copil.

Patrimoniul

Biserica păstrează trei icoane împărăteşti valoroase, datate la mijlocul secolului al XVIII-lea. Pe icoana reprezentându-l pe Iisus Pantocrator (1755) citim inscripția: „Această icoană o au plătit Popa B(arbu ?) şi cu Cioarte Gavril (să le fie ?) pomană. An Domnului 1755”. Celelalte două au ca temă Maica Domnului cu Pruncul și un Sfântul Nicolae, ultima datată la 1752 prin inscripție.

Icoana cu tema „Soborul Arhanghelilor” a fost realizată în 1769 de către Gheorghe Zugravul într-un stil de influență post brâncovenească, învățat de la tatăl său, Iacov Zugravul din Rășinari, fapt evident în decorul veșmintelor și al fondului. Cunoscut și ca Gheorghe fiul lui Iacov, membru al unei familii de preoți și pictori iconari, a colaborat cu mult mai cunoscutul Simion Silaghi, de la care a preluat unele elemente aparținând barocului. Așa cum este și cazul exemplului de la Pădureni, tehnica pe care a folosit-o a permis păstrarea în bune condiții a icoanelor sale, răspândite în numeroase localități din centrul și sudul-vestul Transilvaniei.

Starea de conservare

Asupra lăcașului s-a intervenit în diverse rânduri, de-a lungul celor peste 250 de ani de existență, din nevoia de protejare sau adaptare la nevoile comunității.  Pridvorul a fost lărgit ulterior, păstrându-se un singur stâlp original, iar în peretele ce separă pronaosul de naos s-au deschis goluri mari care taie pictura. Un cor ridicat în partea vestică a naosului, acum desființat, explică numeroasele scrijelituri făcute pe stratul de pictură în această zonă a bolții. Pereţii pronaosului au fost placați cu scânduri, iar în 2004 biserica a fost acoperită cu tablă. Deşi aceste intervenții au dus la o îndepărtare de la înfățișarea de început, starea de conservare a construcţiei este în general bună.

Puține comunități au șansa să se roage în aceeași biserică, încărcată de istorie și de taină, în care au pășit și strămoșii lor, arătând prețuire pentru strădania acestora. Astfel, biserica monument istoric din Pădureni se numără printre aceste exemple care au rezistat timpului, îndeplinindu-și până azi, neîntrerupt, rolul de lăcaș de cult.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: