Biserica de lemn din Sic

– mărturie a unei îndelungate prezențe românești în localitate –

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

Atestat la finalul secolului al XIII-lea,

Sic este un sat cu o istorie bogată și tradiții puternice. Deși multă lume îl percepe ca fiind o așezare integral maghiară, aici au trăit mereu români,  care prin 1850 erau peste 600 de la număr și dețineau două biserici de lemn, semn al unei comunități puternice și înstărite. În prezent, cei peste 50 de români ortodocși rămași se adună tot a doua duminică la biserica de lemn cu hramul “Sfinții Arhangheli“. Amplasată pe un promotoriu, în cimitirul satului, în zona numită Jeleri, este singura care se mai păstrează.

Edificiul datează din 1731, înlocuia în acel moment alt lăcaș din lemn și este trecut pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07760. Pe lângă faptul că atestă continuitatea românească în acest centru maghiar din Transilvania, valoarea monumentului izvorăște și din aspectul relativ nealterat de timp sau de intervenția omului. Nu este de mirare că a fost apreciat de specialiști, fiind printre primele edificii de lemn clujene declarate monument istoric.

Arhitectura

Lăcașul este ridicat din bârne de stejar care impresionează prin masivitate, îmbinate în coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, pe o fundație de piatră. Planimetric se compune dintr-un pronaos și naos înscrise într-un dreptunghi unitar, continuat cu un altar în patru laturi cu pereții retrași și unghi în ax, o particularitate întâlnită la alte câteva monumente clujene din această categorie. Prispa largă de pe latura sudică, ritmată de patru coloane, adăpostește intrarea și accesul în pod. Naosul și altarul sunt boltite, iar de pe grinzile tavanului pronaosului se ridică stâlpii turnului clopotniță scund, cu galerie deschisă, două arcade pe fiecare latură și un coif octogonal. Acoperișul este unitar, de sub streașină zărindu-se frumoasele console sculptate asemeni unor aripi. Între peretele despărțitor dintre pronaos și naos s-au practicat în trecut două deschideri dreptunghiulare pentru ca femeile să poată urmări slujba.

Remarcabilă este conservarea ușii originale decorate, a sistemului vechi de închidere, a vechilor balamale. Golul intrării este foarte scund, nedepășind 1,30 cm înălțime, iar ferestrele mici mai păstrează vechea sticlă de manufactură, toate aceste elemente contribuind la atmosfera de altădată pe care o degajă lăcașul.

Decorul sculptat

Lăcașul din Sic are un decor sculptat însemnat, în care se îmbină două motive, cel al funiei răsucite și al ghinului. Ancadramentul uşii pronaosului şi foaia uşii de acces în biserică sunt cioplite în bârne groase și bogat decorate prin incizie cu motive geometrice (ghinuri) şi trei șiruri de torsadă (funie răsucită). Pe lintelul format de grinda groasă, tăiată sub forma unui trapez răsturnat, apare o cruce înscrisă unui romb și anul 1731 incizat în chirilică. Foaia ușii este acoperită în întregime cu motivul ghinului și cu rozete. Ancadramentul de intrare în naos, mai simplu decât primul, este decorat și el cu motivul ghinului (asemănător unei unghii, realizat cu o daltă cu tăiș semicircular). Meșterul și-a arătat talentul și în interior, unde a scos în evidență bolta naosului (meștergrinda, arcul dublou și bârnele pe care se sprijină bolta la nord și sud) folosind motivul valului și al torsadei.

Pictura

Monumentul păstrează pictura pe pânză realizată în secolul al XIX-lea, dar deteriorată. Pe bârna de deasupra ușilor împărătești, ascunsă de o țesătură, se mai distinge o inscripție ce menționează anul 1846 și numele Ioan. În pronaos muralistul a optat pentru pictură decorativă, așternând pe pereți vrejuri vegetale și flori de mari dimensiuni. Naosul este decorat cu teme biblice, delimitate prin baghete pictate cu un motiv ce imită torsadele sculptate ale arcurilor bolții. Așezate în trei registre pe boltă, scenele redau imaginile unor  evangheliști în colțuri, alături de Sfinții Gheorghe și Ilie, alături de Drumul Crucii și Patimile în registrele inferioare. Registrul Deisis pare a fi repictat, fiind mai slab decât restul ansamblului din naos.

În absida altarului au fost pictate mai multe teme. Astfel, luneta porțiunii estice a altarului este dominată de figura Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, flancată de Arhanghelii Mihail și Gavril. Învierea este reprezentată pe latura nordică a bolții, iar pe dosul iconostasului urmele vagi ale stratului mural par a fi din reprezentarea Sfintei Treimi. Câteva vrejuri vegetale împodobesc pereții verticali ai acestui spațiu sacru.

Stilul pictorului muralist care a lucrat la Sic este simplu, încadrându-se în zona artei naive, cromatica este restrânsă la roșu, galben și albastru, iar personajele poartă straie simple, fără multe detalii.

Patrimoniul

Biserica deține câteva icoane pe lemn, de mari dimensiuni, aparţinând stilistic secolului al XVIII-lea. Maica cu Pruncul și Iisus Pantocrator se găsesc în pronaos, în timp ce în naos, se păstrează icoanele împărăteşti: Arhanghelul Mihail,  Maica Domnului cu Pruncul și Isus Pantocrator, precum și un Sfântul Nicolae.

O frumoasa icoană pe lemn restaurată, care nu face parte din grupul primelor, îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe, poate fi datată cu precizie la 1755, potrivit inscripției din partea de jos a  acesteia care cuprinde și informații despre donator: „Aiastă icoană au cumpăratu Marcanu Vasilie pentru iertarea păcatelor sale”. Lucrarea se remarcă prin numeroase elemente decorative. O torsadă formează chenarul scenei religioase propriu-zise, încadrată de jur împrejur de o bandă cu butoni dreptunghiulari și vrejuri pictate, într-un stil ce amintește de cel al pictorului zugrav Gheorghe, fiul lui Iacov din Rășinari, ale cărui prime lucrări sunt datate însă abia la 1763.

Pe iconostas, deasupra registrului apostolilor, acoperind parțial stratul pictat, au fost pasate patru icoane pe sticlă: Maica Domnului cu Pruncul, Isus cu vița de vie, Răstignirea și Isus Pantocrator, aparținând școlii de la Nicula, centru aflat la doar 11 kilometri distanță.

Uşile împărăteşti vechi au marginea superioară a celor două canaturi tăiată în trepte. Suprafața lor este împărțită în 6 panouri mici, câte trei pe fiecare canat, două triunghiulare în partea superioară și patru dreptunghiulare mai jos, delimitate prin baghete cu profil. Bunavestire este pictată în registrul superior și cei patru evangheliști în panourile principale. Stinghia centrală ce marchează axul ansamblului ușilor se încheie cu o cruce pictată. Gama cromatică este redusă în jurul nuanțelor de: verde, oranj și brun, iar desenul este schematic.

Starea de conservare

În ceea ce privește starea de conservare, aceasta este relativ bună, edificiul din Sic beneficiind de mai multe lucrări de restaurare și întreținere de-a lungul timpului: 1910, 1959 și 1996. Ultima intervenție a avut loc în 2020, când preotul ortodox Vasile Turi, proaspăt sosit în parohie, a reușit într-un timp scurt să strângă fondurile necesare schimbării șindrilei, prelungindu-se viața monumentului cu cel puțin încă 50 de ani. Banii au fost obținuți din donații și de la autorități, fiind încă un exemplu că lucrurile se pot mișca când există voință. Părintele nu dorește însă să se oprească aici, ci are în vedere consolidarea bazei monumentului și ridicarea unei porți de acces în cimitir, mai ales că biserica este tot mai căutată de vizitatori, datorită amplasării într-o zonă cu un bogat potențial turistic.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: