Leacuri băbești – zârna și nalba, folosite la cocături

Frunzele, spălate cu apă călduță, se aplicau pe suprafața infectată, în repetate rânduri, până scoteau tot puroiul, ,,tăt rău’”, cum spun localnicii, dispărând toată înfecția.

Interesant de punctat este faptul că, după anii 1965-1970, a apărut ,,de măgan” (din senin parcă), o altă plantă cu aceleași proprietăți, numită ,,nalbă” în zonă. Frunzele acesteia sunt de dimensiuni mai mari, ,,așă de mari că ai pute’ învârti găluște (sarmale) în iele (ele), numa’ că nu să folosăsc la mâncat, numa’ la vindecat ,,buboaiele, cocăturile”.

,,O vinit la mine Marea lu’ Puicuța, bgiata (biata), înt’-o toamnă, să-i dau ,,zârnă” uări (sau) ,,nalbă”, că dără i s-o bâgat un scin (spin) în talpă, i-o copt șî tare rău o dure. Ș-o pus frunză de nalbă, că de-aia i-am dat, cam o săptămână bună șî tăt puroiu’ i l-o scos cu scin cu tăt. N-o mai durut-o deloc. N-o știut cum să-mni mulțămnească, da’ io  i-am zâs să șie sânătoasă șî i-am dat sămânță de ș’-o sămânat șî ie după casă”, ne spune lelea Aurică, pe fața ei citindu-se bucuria și mulțumirea că a putut face un bine.