Consiliul Județean Cluj
Centrul de Cultură și Artă TRADIȚII CLUJENE
Consiliul Județean Cluj
Centrul de Cultură și Artă TRADIȚII CLUJENE
Cunoscută în popor și sub denumirea de „buruiană de bube rele” sau „umbra-nopții”, zârna era folosită în lumea satului la ,,cocături” (infecții apărute în urma unor zgârieturi sau înțepături), în special frunzele. Această plantă crește în grădinile de legume, după spusele Auricăi lu’ Mnihai, ceterașu’ din Ceaba, comuna Sânmărtin. Dumneaei o cunoaște de când era copcilă (copilă), de prin anii ’50, dar, cu siguranță, această plantă medicinală avea o arie de răspândire mult mai mare.
Mărturie de Aurica lu’ Mnihai
din Ceaba, comuna Sânmărtin, Cluj
Frunzele, spălate cu apă călduță, se aplicau pe suprafața infectată, în repetate rânduri, până scoteau tot puroiul, ,,tăt rău’”, cum spun localnicii, dispărând toată înfecția.
Interesant de punctat este faptul că, după anii 1965-1970, a apărut ,,de măgan” (din senin parcă), o altă plantă cu aceleași proprietăți, numită ,,nalbă” în zonă. Frunzele acesteia sunt de dimensiuni mai mari, ,,așă de mari că ai pute’ învârti găluște (sarmale) în iele (ele), numa’ că nu să folosăsc la mâncat, numa’ la vindecat ,,buboaiele, cocăturile”.
,,O vinit la mine Marea lu’ Puicuța, bgiata (biata), înt’-o toamnă, să-i dau ,,zârnă” uări (sau) ,,nalbă”, că dără i s-o bâgat un scin (spin) în talpă, i-o copt șî tare rău o dure. Ș-o pus frunză de nalbă, că de-aia i-am dat, cam o săptămână bună șî tăt puroiu’ i l-o scos cu scin cu tăt. N-o mai durut-o deloc. N-o știut cum să-mni mulțămnească, da’ io i-am zâs să șie sânătoasă șî i-am dat sămânță de ș’-o sămânat șî ie după casă”, ne spune lelea Aurică, pe fața ei citindu-se bucuria și mulțumirea că a putut face un bine.
