Consiliul Județean Cluj
Centrul de Cultură și Artă TRADIȚII CLUJENE
Consiliul Județean Cluj
Centrul de Cultură și Artă TRADIȚII CLUJENE
Credem că fiecare dintre noi ne aducem aminte de covoarele persane, care, până nu de mult, se regăseau în casele tuturor. În județul Cluj se mai practică și astăzi acest meșteșug, pe care, în urmă cu zeci de ani, foarte multe femei din mediul rural l-au învățat de la armenii din Gherla
Mărturie de Bedros Crucian
Gherla Cluj
Bedros Crucian s-a născut în anul 1946, la Gherla. A țesut zeci de ani „covoare armenești”, foarte apreciate atât în țară, cât și în străinătate. Provine dintr-o familie de armeni din Anatolia, astăzi în estul Turciei. Ororile genocidului armean din prima jumătate a secolului trecut i-a forțat familia să emigreze în România.
„Ei (bunicii și tatăl său), când s-au refugiat, în 24 (1924), o vinit cu un vapor. Bunica era gravidă cu al 5-lea copil și o avut așe, un pic de avantaj, așe cât o avut… Ea, fiind gravidă, o închiriat un compartiment de la vapor să aducă… N-o avut ce-aduce, obiecte mari nu putea aduce. Ei o zâs «s-a avem din ce trăi câtva timp»”.
Au ajuns la Constanța, după care au plecat spre Cluj-Napoca, unde au stat doi ani. Apoi, s-au stabilit la Gherla, oraș înființat de armeni la începutul secolului al XVIII-lea.
De mic copil, Bedros Crucian a învățat să realizeze covoare, tatăl său fiind al doilea armean din Gherla, care și-a deschis atelier de țesut covoare orientale. Odată cu colectivizarea, s-a trecut la fabricarea în masă a acestora, foarte multe femei din mediul rural au fost angajate și învățate tehnica țeserii covoarelor, în întreprinderile conduse de Crucian.
„Covoarele armeniești, normal nu-s covoare armeniești, covoare orientale se cheamă, că tot Orientul face covoare, au fost aduse din Cesaria, Turcia, unde majoritatea erau armeni în zona aia. Ei o venit și cu meseria. Ș-așe o început covorele de Gherla, care au rămas renumite. Ș-afară (în străinătate) le spune covoare armenești, nu orientale.”
Tehnica țeserii covoarelor orientale la Gherla este exact cea de acum 1000 de ani, din Orient.
„Este aceeași procedură. Gherghef vertical, urzeală de bumbac, urzeală pe lână […], așa se lucra, pe verticală. Se prepară vopseaua care nu cedează nici la soare nici la praf, ăsta poți să-l ți la soare cât vrei, dar și-n praf, că nu-și pierde din culoare.”
Multiplele modele prezente pe covoarele orientale au diferite denumiri. Interlocutorul nostru ne spune că modelele au primit numele diferitelor orașe în care au fost puse pentru prima oară pe covoare. Așa se face că sunt modele care se numesc: Cirma, Tabriz, Lodi, Teheran sau Isfahan.
