Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:
De peste 250 de ani,
Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Surduc străjuiește această așezare cu case înșiruite de-a lungul Văii Arieșului, aparținând administrativ comunei Iara. Până în 2014, când a fost sfințită biserica de zid, monumentul a servit ca lăcaș de cult pentru comunitatea ortodoxă din sat.
Edificiul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07774 și înlocuiește un edificiu mai vechi, despre existența căruia aflăm din Conscripția realizată de Episcopul Ioan I. Klein în 1733.
Poarta de acces în curtea bisericii, dinspre miazănoapte, ne întâmpină cu frumoase rozete, torsadă, lobi și romburi, dezvăluindu-ne în chirilică următoarele: „Să să știe că s-au făcutu această ușea Ioan Murariu Moldovanu … 1755”. Informația poate fi un indiciu în datarea monumentului actual, unele surse menționând anul 1758. În schimb, piciorul de piatră al mesei altarului păstrează o inscripție în chirilică datând din 1788.
Arhitectura
Edificiul se individualizează din depărtare prin silueta aparte, dominată de turnul clopotniță foarte decorativ, cu galerie deschisă și patru turnulețe în jurul coifului, amintindu-ne încă o dată că monumentele clujene excelează în această privință. Pridvorul de pe latura sudică, restrâns în dreptul intrării, profilat printr-un acoperiș în două ape, aduce o notă particulară în plus și datează probabil de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Bârnele din lemn de stejar, așezate în clasicul sistem Blockbau, pe o temelie de piatră, formează un plan tradițional rezultat a două etape de construcție. Inițial, clopotnița era ridicată separat, iar edificiul era mai mic, pentru ca ulterior clădirea să fie extinsă spre vest, încorporând actualul turn plasat deasupra unui pronaos boltit. Intervenții ulterioare succesive sunt evidente și la ferestrele de diferite dimensiuni. Absida altarului este pentagonală, mai scundă și decroșată.
Deasupra bolților semicilindrice ale naosului și altarului se înălța până recent acoperișul cu șindrilă. Furtunile care s-au abătut asupra zonei în vara anului 2021 l-au distrus, provocând prăbușirea bolții naosului și implicit distrugerea valorosului strat de pictură al acesteia.
Pictura
Această decor mural, care se păstra doar pe boltă, la tâmplă și pe perete vestic al naosului, restul ansamblului (altarul și pronaosul) fiind acoperit cu tencuială, datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în 1824 este chemat să înfrumusețeze biserica Irimie Ștefan „zugrav din Filea de Jos”, care se semnează într-o pisanie pe peretele vestic al naosului. Acesta așază într-o cromatică dominată de roșu și verde, scene din Ciclul Patimilor lui Hristos pe boltă, alături de imaginile celor patru evangheliști. Pe peretele de vest al naosului apar figuri în costum militar, deasupra cărora sunt redați Adam și Eva. Regăsim și în acest caz uniformele austro-ungare în scenele patimilor, dar remarcăm și accentul pus pe reprezentarea puternic moralizatoare a lui Iuda primind punga cu bani într-o scenă și apoi spânzurat în următoarea. Din iconostas, pictat în opinia unor cercetători de Ilie Pop în 1837, se păstra partea superioară având reprezentată o Răstignire deasupra registrului Apostolilor, partea inferioară fiind tencuită.
Deși biserica nu păstrează decor sculptat, motivele decorative așternute pe poarta de acces în curtea edificiului nu exclud existența acestuia și la corpul edificiului. Înlăturarea tencuielii, aplicată probabil la finele secolului al XIX-lea, ar putea oferi informații în acest sens.
Patrimoniul
Vechile podoabe de patrimoniu ale bisericii au fost duse în 2021 în biserica de zid pentru protejarea lor, până la restaurarea monumentului. Credincioșii veniți la slujbă în trecut puteau să se roage la icoane pe sticlă pictate în secolul al XIX-lea în centrul de pictură de la Nicula, dintre care amintim: Învierea, Pogorârea Sfântului Duh și o Sfântă Paraschiva.
Generații de preoții parohi au deschis ușile împărătești pictate în 1837 de Ilie Pop, care se semnează atât pe fața și pe spatele acestora, drept „pictor, protopop și paroh al Surducului”. Acest preot care dovedește talent și în pictură, a reprezentat pe cei patru Evangheliști pe blaturile de lemn ale celor două uși, personajele fiind înconjurate de țesături drapate și piese de mobilier ce trădează o aplecare a lui Ilie Pop spre decorativ, fapt evident și în frumosul crucifix cu molenii pictat tot de el.
Starea de conservare
Furtuna din 2021 a avariat serios acoperișul, bolta naosului și iconostasul. Bârnele bolții au căzut în interiorul naosului, alături de câteva bârne ale iconostasului și ale peretelui vestic al naosului. Dar, căpriorii, coiful turnului și acoperișul pridvorului protejate de tabla aplicată în trecut, precum și acoperișul altarului au rezistat.
După acest eveniment trist, părintele paroh Radu Roșu a reușit, cu ajutor, să acopere cu folie zona avariată, pentru a proteja interiorul până la găsirea unor fonduri în vederea refacerii.
Iată un exemplu care demonstrează că aceste monumente importante pentru patrimoniul nostru sunt fragile în fața forțelor naturii. Salvarea unor biserici de lemn mult mai deteriorate oferă încredere că demersul recuperării monumentului de la Surduc este cât se poate de posibil, iar valoarea picturii sale este un argument însemnat în nevoia începerii cât mai grabnice a restaurării.
Din fericire, vara anului 2024 va aduce pentru acest lăcaș intervenția necesară, desfășurată de Asociația Monumentum prin Ambulanța pentru Monumente: refacerea învelitorii din șindrilă, a șarpantei și a părții superioare a pereților de lemn. Pictura bârnelor bolții va fi restaurată.
(Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)
