Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
În anul 1957 se constituie Orchestra de muzică populară, formaţie artistică instrumentală cu un colectiv de peste 20 de salariaţi în frunte cu dirijorul Ilie Tetrade.
Despre personalitatea celui căruia i se datorează, în mare măsură, înfințarea și existența orchestrei noastre, prezentăm câteva dezvăluiri făcute în 24.10.2007 de Ervin Tetrade fiul dirijorului :
«Toată viaţa şi toată activitatea şi-a dedicat-o înfiinţării şi prosperităţii orchestrei populare. A întâmpinat foarte multe greutăţi fiindcă înainte de a deveni orchestra profesionistă a Filarmonicii de Stat această orchestră a fost orchestra Sfatului Popular Cluj, compusă din artişti amatori, plătiţi neregulat. În acele timpuri, cine dorea să aibă muzică la o petrecere apela pentru aprobare la Sfatul Popular. De aici li se repartizau muzicanţi care să meargă să cânte. Acestea erau veniturile artiştilor din care trebuiau să-şi întreţină familiile fiindcă un salariu permanent nu aveau.
În fruntea lor se afla tatăl meu, Ilie Tetrade, care, pentru colectivul acesta a fost şi director, şi impresar, şi administrator, şi bineînţeles, dirijor. Ce n-a fost…
Prima formaţie pe care a dirijat-o tatăl meu era compusă în totalitate din cititori de note. Mai târziu au pătruns şi neprofesionişti, ca Lako Aladar, Fer Nicolae, Fărcaş Ion, care nu citeau partituri. Cu aceştia stătea tatăl meu ore întregi separat, până învăţau pe de rost tot materialul. Ceilalţi erau însă foarte buni notişti, muzicanţi cu multă experienţă care nu se aflau la vârsta primelor încercări. Erau cei mai buni muzicanţi ai restaurantelor clujene. Îmi aduc aminte, copil fiind, de bătrânul Horvath care se lua la întrecere cu colegii săi la armonii, unde cu toţii erau de-a dreptul „periculoşi”.
Mai era apoi compozitorul Darius Pop, cu care tata a colaborat la o mare compoziţie muzicală pentru orchestră simfonică, intitulată „Cinci codrene”, care începea cu Doina lui Iancu, motiv pentru care tatăl meu a fost poreclit pentru multă vreme „nea Iancu”. Gândul tatălui meu era acela de a scoate în evidenţă printr-o lucrare mare, Ardealul, locurile noastre de origine. Tata s-a născut la Sibiu, deci, ţinea foarte mult la aceste locuri, la ţara lui, drept pentru care dorea ca această lucrare să fie prezentată peste hotare. Dar a fost împiedicat; nici bătrânul Darius Pop nu a reuşit să impună această lucrare până la sfârşit, deşi amândoi au lucrat la ea cu multă dăruire. Această lucrare zace astăzi undeva prin arhivele Uniunii Compozitorilor.
Tudor Jarda a fost şi dânsul un prieten adevărat al tatălui meu. Din partea lui a avut tot sprijinul, în mai multe privinţe. Cu referire la marea compoziţie a tatălui meu, maestrul spunea: „Măi Ilie, ce faci, măi? Vrei să calci pe urmele marelui Enescu?”
În raporturile profesionale cu subordonaţii era un om extraordinar. Niciodată nu l-am auzit certându-se cu cineva, deşi oamenii erau foarte diferiţi. Cu fiecare ştia cum să discute şi cum să-l ia pentru a-l convinge să facă ce voia el, dovadă că ştia să se coboare până la cel mai de jos nivel pentru a colabora cu cei cu care îşi desfăşura activitatea de zi cu zi.
În acele vremuri, publicul era foarte dornic de folclor. Tatăl meu era foarte exigent şi nu permitea cântăreţilor să interpreteze orice. Nu a permis niciodată cuiva să-şi bată joc de minunatul folclor, adevăratul folclor românesc. A colaborat cu multe „capete de afiş”: Maria Lătăreţu, Ioana Radu sau Emil Gavriş făcând din folclor o adevărată artă pe scenă.
Începuturile au fost foarte grele; puţină lume însă îşi mai aduce aminte de acele vremuri. În urma dirijorului Ilie Tetrade rămâne astăzi o orchestră, care, dacă n-ar fi fost el, nu ar fi existat poate astăzi şi totodată rămân compoziţiile lui, care, prin grija şi ambiţia mea, vor deveni cunoscute pentru a nu rămâne totul doar o simplă amintire!»
(Ervin Tetrade, 24.10.2007)
