Biserica de lemn din Dângău Mare

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

 Biserica de lemn “Sfântul Mucenic Gheorghe” din Dângău Mare

 
În 1862, o mică biserică de lemn era încărcată în care trase de boi, luând drumul satului Dângău Mare (azi comuna Căpușu Mare), pentru a servi drept lăcaș de închinăciune sătenilor de aici. Edificiul fusese ridicat în Dâncu pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar în 1862 sătenii cumpără din Valea Drăganului o biserică mai încăpătoare, renunțând la vechiul lăcaș.

Deși mult timp s-a crezut că biserica, care are  hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” ar fi fost ridicată în Dângău, cercetătorii Ioan Opriș și Mihaela Bodea au ajuns la concluzia strămutării, analizând documentele din cele două parohii. Studiul lor din 1985 despre bisericile de pe Platoul Dângăului, publicat în Revista Muzeelor și Monumentelor în nr.1, a făcut lumină în istoria acestui monument și a contribuit la introducerea  ulterioară a edificiului pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07591. Despre costurile de aproximativ 120 de florini necesare strămutării edificiului între cele două localități aflate la aproximativ 40 km depărtare și despre șapte familii care s-au mobilizat pentru această acțiune de amploare vorbește un document din arhiva parohiei.

Găsim biserica în cimitirul din mijlocul satului, înconjurată de vechi cruci de lemn de secol XIX, creând împreună un spațiu special unde timpul pare că a stat în loc. Credincioșii s-au rugat aici timp de 150 de ani, până în 2010, când este sfințit noul edificiu de zid. 

Despre existența în sat a unui lăcaș din lemn mai vechi nu se cunosc date, deși așezarea este atestată încă din secolul al XV-lea.

O posibilă restaurare a bisericii, incluzând îndepărtarea șindrilei de pe peretele sudic, poate aduce certitudine în ceea ce privește prezența unor inscripții de datare și/sau modificare.

Arhitectură și planimetrie

Lăcașul păstrează înfățișarea clasică specifică arhitecturii religioase de lemn din zona montană și submontană a Apusenilor, marcată de două elemente: pridvorul desfășurat pe toată latura sudică, precum și turnul clopotniță cu bază scundă, în timp ce fleșa înaltă și zveltă este străjuită de patru turnulețe fială.

O particularitate a acestui edificiu este absida altarului pentagonală, cu un acoperiș în trei ape. Alt element aparte îl reprezintă pereţii exteriori placaţi pe toată suprafaţa lor cu șindrilă, o situație similară existând în aceeași zonă, la bisericile din Bălcești și Ciuleni, dar și la numeroase construcții civile, soluție a meșterilor locali pentru protejarea pereților de factorii de mediu.

Reminiscențe ale unui tip arhaic de construcție observăm în dimensiunile mici ale edificiului, în existența a două intrări la iconostas, în loc de trei și în câteva cuie de lemn păstrate pe alocuri.

Biserica este așezată pe o fundație de piatră, fiind construită din bârne de stejar îmbinate în sistemul blockbau, la care s-au adăugat câteva de brad cu ocazia strămutării. Planimetria este cea clasică, cu dreptunghiul format de pronaos și naos, apoi altarul cu caracteristicile deja menționate și pereții retrași. Pridvorul de pe latura sudică adăpostește intrarea. De pe grinzile tavanului pronaosului se înalță stâlpii turnului clopotniță, cu o galerie deschisă, cu trei arcade semicirculare pe fiecare latură, coif octogonal și patru turnulețe fială. Acoperișul este unitar pentru naos și pronaos și mai scund pentru altar. Absida este acoperit cu o boltă și o semicalotă, în timp ce bolta naosului este semicilindrică.

Decorul sculptat

Intrarea de pe latura de sud este marcată printr-un ancadrament care are ușori din lemn de stejar decorați prin incizie, însă la placarea pereţilor exteriori, acesta a fost acoperit, la fel cum au fost acoperite și consolele de sub streașină. Pridvorul prezintă opt stâlpi care, împreună cu contrafișele și cununa, formează arcade semicirculare decorate cu motivele „dintelui de lup” și “unda apei”. Acest din urmă motiv, elegant lucrat, întâlnit și în alte părți, poate fi atribuit măiestriei meşterului Ioan Găveanu din Nădăşelul Românesc, menționat într-un document din arhiva parohiei. În interior, pe ancadramentul intrării în naos apar incizate rozete clasice cu șase petale, în timp ce arcul dublou al boltei naosului este decorat cu casete dreptunghiulare.

Pictura murală

La reasamblarea edificiului în noua locație, s-a pierdut vechea pictură, însă urmele de pânză la iconostas și pe câteva din bârnele naosului demonstrează că a exista un astfel de veșmânt interior.

Patrimoniul

Conform documentelor, edificiul ar fi fost vândut cu unele obiecte de cult, din acest patrimoniu de vechi icoane, obiecte și cărți se mai găsesc în interior următoarele icoane pe sticlă aparținând centrului de pictură niculean, databile la finalul secolului al XIX-lea: Isus Pantocrator, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Împărați Constantin și Elena, Arhanghelul Mihail,  Sf. Arhidiacon Ștefan, Maica Domnului îndurerată, Cina de taină, precum și două icoane cu tema Isus cu vița de vie. La acestea se adaugă clopotul din 1869, care a început să răsune în sat la șapte ani de la aducerea bisericii, răstimp în care toaca trebuie să fi fost cea care a adunat credincioșii la slujbă. 

La strămutarea din 1862, s-au înlocuit unele bârne, astfel că găsim brad astăzi în structura edificiului.

Preotul paroh ortodox Mihai Gocan, care are în grijă alte două monumente istorice, respectiv bisericile de lemn din Dângău Mic și Bălcești, a reușit cu sprijinul sponsorilor să reînnoiască acoperișul. În cazul monumentului prezentat, în paralel cu schimbarea șindrilei, s-au efectuat în 2004 și alte lucrări de întreținere din donații oferite de familia Vădan, originară din sat.

Lipsa picturii interioare, a inscripțiilor și a mai multor date documentare despre edificiu explică interesul mai redus față de acest lăcaș în comparație cu cercetarea altor biserici de lemn clujene, însă elementele de construcție îi justifică prezența pe L.M.I. și nevoia de a fi conservat.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: