Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Consiliul Județean Cluj
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj
Album CD editat de CJCPCT Cluj în anul 2009, în cadrul colecției speciale RESTITUIRI
ASCULTAȚI:
Recunoscutul şi îndrăgitul, însă totodată regretatul interpret de muzică populară Aurel Ciceoan s-a născut în anul 1959 în localitatea Orman de pe Valea Someşului Mic, într-o subzonă folclorică transilvană foarte bogată din punct de vedere muzical, cu un potenţial artistic valoros ce se manifestă şi în zilele noastre, cu predilecţie în oraşul Gherla, „capitala” manifestărilor artistice de tradiţie din regiune. După absolvirea Şcolii Populare de Arte Cluj, la clasa de canto popular a profesoarei Cristina Maxim Jiman, îi vom consemna în scurt timp succesele de scenă prin cucerirea podiumului unor festivaluri naţionale, dintre care se cuvine să amintim:
„Călăraşi, pământ de aur” ediţia a IV-a, Marele Premiu
„Festivalul doinei” Cluj-Napoca ediţia a IV-a, Premiul Special
„Festivalul cântecului de cătănie”, Premiul I
„La izvor de cânt şi dor”, Premiul staţiunii Lipova
Pe parcursul unei frumoase vieţi artistice împletite armonios cu profesia şi viaţa de familie interpretul evoluează pe multe scene din ţară ca solist de muzică populară abordând un repertoriu ales şi plăcut publicului ascultător, în compania Ansamblului folcloric „Mioriţa” şi a Orchestrei de muzică populară a Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca.
S-a făcut repede iubit de către marele public prin cântecele sale ce vorbesc deseori despre frumuseţea vieţii, despre dragostea de părinţi, despre bucuriile şi necazurile oamenilor, cântate cu vocea sa inconfundabilă, caldă şi convingătoare pe care avem bucuria să o reascultăm astăzi din nou prin apariţia acestui disc CD ce vine să încununeze cariera artistică a interpretului, la vârsta când trebuia să împlinească 50 de ani.
Cei care l-au cunoscut şi l-au apreciat au scris despre Aurel Ciceoan cuvinte frumoase. Vom reproduce câteva fragmente pe care am dori să le parcurgeţi şi dumneavoastră. Ele vă vor întregi imaginea asupra artistului aflat în plină ascensiune artistică, mult prea repede dispărut dintre prietenii săi:
Moartea lui Relu a venit peste noi ca un trăsnet. Nu mi-aş fi putut niciodată închipui să se întâmple aşa ceva cu acest tânăr bărbat şi atât de îndrăgostit de viaţă.
Înafara faptului că a fost un foarte talentat şi iubit interpret de muzică populară a fost şi un om deosebit, care-i iubea şi respecta pe semenii lui. Am fost buni prieteni şi am imprimat împreună multe cântece frumoase. A fost un bun coleg care participa cu tot sufletul la acţiunile de lansare de discuri CD ale colegilor de cânt.
Cu siguranţă, multe dintre cântecele sale vor rămâne în sufletele celor ce l-au ascultat. O să ne lipsească mult. N-am crezut să scriu despre relu la timpul trecut dar şi moartea face parte din existenţa noastră, trecători pe acest pământ.
Fie ca bunul Dumnezeu să-l aibă în paza sa, ca pe un om bun ce a fost, un soţ, un tată şi un prieten deosebit
(Gelu Furdui)
Doamne, doar asta n-am crezut că voi face…să scriu în cartea vieţii… cântecului… drumului tău. Şi e cel fără întoarcere. De ce, Doamne? Ce coleg, ce prieten, ce om!
Toţi din jurul tău au fost fericiţi că eşti. Acum…Reghina, Ramona şi Răzvănel nu te mai au…şi nici noi…iubitorii cântecelor tale. De ce-ai găsit cheia pământului?…şi de ce tu?
Relu, nu mai pot să scriu, nu pot crede că fac asta. Un singur lucru pot: să-ţi promit: că pentru mine Reghinuţa, Ramonel şi Răzvănel vor fi mereu prietenii mei dragi. Sufletul meu va fi mereu lângă al lor iar visul tău, ca Ramona să cânte, sper să se împlinească şi cu sprijinul meu.
(Maria Dan Golban)
Pe Aurel Ciceoan mi-l voi aminti mereu zâmbind…Aşa era el: zâmbitor, bun, de o curăţenie sufletească rar întâlnită, iar sensibilitatea sa o regăsim în doinele cântate doar cu sufletul. Zâmbetul şi voia bună le vom regăsi întotdeauna în cântecele de joc, iar toate acestea vor rămâne mărturie a trecerii sale pe acest pământ.
Relu a plecat mult, mult prea tânăr…dar de ce şi pentru ce, numai bunul Dumnezeu ştie. Am convingerea că Relu a trecut doar un prag spre o altă viaţă, sufletul fiind nemuritor, dar pentru familia lui este foarte greu să fie de acord cu acest lucru. Eu ştiu, pentru că am rămas fără tată la 15 ani şi nici acum, la 42 de ani nu mă pot obişnui cu ideea că nu mai este…
Mă gândesc acum, că poate în ceruri, la dreapta Tatălui, Aurel Ciceoan s-a întâlnit cu Dumitru Vârtic, D-tru Sopon, Maria Peter, Ana Pop Corondan, ş.a. şi împreună veghează asupra noastră…
(Codruţa Aron Vârtic)
Semeţ şi mândru în haina de gală a unui real purtător de valori spirituale româneşti, maiestuos în ţinută şi mişcări, se hrănea în scenă cu bucuria oamenilor care-l iubeau ascultându-l, el, artistul, dăruindu-şi inima şi sufletul.
S-a ţinut drept şi în faţa unui vânt neprielnic ce l-a răpus, din păcate. Aurel Ciceoan s-a retras ca o pasăre despre care ştim prea puţin şi s-a înfundat în desişul pădurii, mângâind frunzele şi luminând zarea fiecărei dimineţi. Nu vei pleca niciodată din noi, dragă Aurele!
(Victor Bercea)
Fie ca modesta mea mărturie în imagini a unor clipe umane şi artistice din viaţa celui dispărut să vă umple sufletele, mângâindu-vă; durerea grelei pierderi să vă fie alinată prin prezenţa sa fermecătoare şi caldă surprinsă în imagini. Când voi avea un răgaz mai prielnic evocărilor am să scriu despre locul cu totul aparte pe care Aurel Ciceoan şi familia sa îl au în sufletul meu.
(Petre Rusu)
Am trecut la pensie cu regretul că n-am făcut destul pentru a apăra folclorul adevărat. Ne-au năpădit tot felul de „făcături”. Nu poţi intra într-o piaţă, că te bombardează „cântările” şi văicărelile nu ştiu cui. Mi-e drag Aurel Ciceoan pentru că nu s-a lasat contaminat de succes ieftin.
Zic că am ceva experienţă şi puţini interpreţi m-au impresionat. Auzind însă câteva dintre cântecele sale mi s-au împăienjenit ochii. De-aia zic: cinste acelora care se zbat pentru cântecul românesc adevărat, astăzi, când necazurile vin de peste tot.
(Aurel Medan)
Să uităm, pentru o oră imperativele momentului, să redescoperim înţelepciunea acelui care scapă terorii timpului şi să intrăm în curtea unui ţăran dintr-un sat transilvănean, deschis molcom în zariştea cosmică…
(Ovidiu Barteş)
Relu, ai fost unul dintre cei mai mari oameni din Ansamblul folcloric „Mioriţa”. Nu avem cuvinte să-ţi mulţumim pentru strădania şi efortul cu care ne-ai ajutat. Nu te vom uita niciodată.
(Ansamblul folcloric „Mioriţa”)
Faină veste vine de la Cluj!
Despre Aurel Ciceoan am vorbit adesea. Serios şi cu mult bun simţ. Şi foarte harnic. În ediţia a doua a festivalului de la Cluj (Festivalul Naţional al cântecului popular de cătănie) a ţâşnit pur şi simplu. S-a ridicat mult peste ce era.
Petrecându-şi anii copilăriei în atmosfera satului românesc, cu obiceiurile şi tradiţiile sale, în mijlocul ţăranilor a avut prilejul să-i asculte în diferite împrejurări. De atunci s-a simţit legat de creaţia populară, iar pentru cântec a avut chiar o atracţie anume.
În orice caz, cum se spune în Ardeal: „jos clopul”!
(Eugenia Florea)
Îmi vine foarte greu să vorbesc despre soţul meu, Relu, la trecut. Nu am cuvinte pentru a exprima ce simt şi durerea pe care o îndur de când a plecat rămânând în lacrimi şi durere, dar ne mângâiem cu casete video, audio şi CD-urile care ne redau vocea şi chipul lui…împreună cu Ramona şi Răzvan, ne consolăm unul pe altul. Relu nu a vrut să caute pe cineva să-i publice legendele, obiceiurile şi datinile culese spunând că mai trebuie să adune materiale şi să-şi crească copiii…dar din păcate, firul vieţii s-a rupt când era în floarea vârstei, când familia avea avea cea mai mare nevoie de prezenţa lui, când societatea urma să primească de la el multe nestemate folclorice. Şi-a iubit mult părinţii, în special mama şi satul natal, cărora le-a dedicat multe cântece.
Relu s-a îmbolnăvit pe la jumătatea lunii martie 2007 şi s-a stins din viaţă la 06.05.2007 plecând pe drumul fără întoarcere; ne-a lăsat în lacrimi şi durere dar totuşi ne-a lăsat cântecele şi doinele lui, ca mângâiere şi alinare. Chipul lui blând este mereu în memoria noastră, cei ce l-am iubit ca pe un soţ şi tată.
(Reghina Ciceoan)
Cum arată scena artistică fără prezenţa lui Aurel Ciceoan, interpretul clujean de muzică populară cu care ne-am obişnuit într-atât? Este ea oare la fel de strălucitoare, ca pe vremea apreciatului artist, vesel şi dezinvolt, cu voce puternică şi caldă, echilibrată şi expresivă, ce făcea cu oarecare timp în urmă atracţia spectacolelor de muzică populară a orchestrei Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca?
Iubit mereu pentru cântecele lui, pentru respectul pe care l-a purtat în permanenţă spectatorilor săi, pentru seriozitatea şi maturitatea cu care a abordat scena sălii de spectacol, pentru dragostea cu care cânta sau vorbea despre cântecele sale, pentru modul în care şi-a tratat mereu colegii şi prietenii, pentru minunatul său exemplu de tată şi soţ, Aurel şi-a meritat din plin şi de fiecare dată aplauzele primite la scenă deschisă. Viaţa însăşi este un spectacol iar acum Aurel Ciceoan primeşte aplauzele propriei sale vieţi…
(Mircea Cîmpeanu)
