Biserica de lemn din Lacu

Înregistrare din proiectul "Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj", realizată în colaborare cu Radio Renașterea:

      Biserica de lemn din Lacu

Sfânta Paraschiva, prăznuită în 14 octombrie, este patroana bisericii de lemn monument istoric din satul Lacu, comuna Geaca, un hram mai rar întâlnit în rândul  vechilor lăcașuri din lemn clujene, care au fost închinate în proporție covârșitoare  Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Ridicat pe un dâmb în cimitirul satului, edificiul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07687,
întâmpinându-ne cu un larg pridvor ce protejează vechea intrare de lemn pe care meșterul ctitor a lăsat încrustat pentru dăinuire peste veacuri următoarele: “în anu 1759 sau f..cut……luna lui mai”. 
Satul este menționat întâia oară prin 1323 cu numele Fekete Lak, zona fiind și acum cunoscută pentru salba formată din opt lacuri prielnice pescuitului. Deoarece populația de români din sat nu a fost și nu este nici în prezent mare, nu s-a construit biserică de zid, cea de lemn rămânând în folosință în tot acest timp, fiind o filie a Parohiei ortodoxe Sucutard.

Arhitectura

Construit din stejar și brad, edificiul se individualizează printr-un plan particular, având atât pronaosul cât și altarul poligonale, altarul fiind retras. Biserica din Lacu este astfel una din puținele care prezintă caracteristica acestui pronaos poligonal, alături de alte câteva exemple, precum cele de la: Nicula, Năsal, Cutca sau Sâmboieni. Pronaosul, unde  s-a amenajat un cor, susține turla clopotniță care este  medie ca înălțime, cu galerie deschisă și coif conic cu baza răsfrântă. Boltirea absidei s-a făcut prin intermediul unor fâșii curbe, naosul având clasica boltă semicilindrică. Acoperișul este unitar pentru întreaga construcție, fiind aplicată tablă peste vechea șindrilă.

Intrarea principală amplasată pe latura nordică, protejată de prispa cu stâlpi  nedecorați, adăugată într-o etapă mai târzie (probabil la finalul secolului al XIX-lea), reprezintă încă o excepție, deoarece majoritatea intrărilor în bisericile de lemn se găsesc pe latura sudică sau vestică.

Decorul în lemn

Lăcașul trebuie să fi avut inițial un decor sculptat însemnat, pe care îl mai putem ghici pe alocuri, sub straturile mai noi ce acoperă vechii pereți. Astfel, pe baza ancadramentului de intrare în naos meșterul a dăltuit rozete clasice cu șase brațe înscrise într-un cerc format din torsadă. Intrarea principală de pe latura nordică, păstrează inscripția amintită, dar și un decor format din rozete asemenea celor din interior, având câte o cruce deasupra lor. Consolele tăiate în trepte descrescătoare rotunjite de sub streașină întregesc repertoriul restrâns al podoabei sculptate.

Pictura

Nu se cunosc date despre ansamblul mural original deoarece pereții au fost tencuiţi la interior şi apoi împodobiți cu pictură în prima jumătate a secolului al XX-lea (anii 30-40 sau 1970 după alții), pictură despre care tradiţia satului spune ca ar fi fost realizată de călugări iconari de la Nicula.

Axul bolții altarului este dominat de Maica Domnului cu Pruncul șezând pe tronul împărătesc, flancată de Arhanghelii Mihail și Gavril, iar spre tâmplă, sunt pictați Proorocii David (ținând în mână harpa) și Solomon (cu un templu în mână). Cei patru evanghelişti sunt înfățișați în scene de mari dimensiuni pe bolta naosului spre est, iar porțiunea vestică a acestui spațiu a fost dedicată unor ample reprezentări ale Nașterii și Învierii Domnului. Partea inferioară a pereților naosului și altarului a fost rezervată frizelor cu sfinţi părinți sau sfinte mucenițe. Printre toate aceste figuri se remarcă Sfânta Filoftea (scrisă Filoteia), îmbrăcată în portul tradițional românesc.

Iconostasului de tip deschis în partea superioară, îi lipsește registrul apostolilor. Șase praznice sunt pictate în casete simple deasupra intrărilor realizate în arc în plin cintru, golul fiind dominat de o Răstignire și de prooroci în medalioane pe intradosul bolții.

Cromatica folosită ne amintește de pictura icoanelor pe sticlă, scenele fiind așternute pe un fond gri albăstrui deschis, cu veșminte colorate în nuanțe tari de roșu carmin, galben sau albastru.

Patrimoniul

Biserica păstrează câteva icoane vechi, de final de secol XVIII, printre care o Maica Domnului cu Pruncul și o Înalțare, repictate. Pe prispă este adăpostită o frumoasă masă de pomană, realizată dintr-un singur trunchi de stejar, iar în pronaos o veche scară de acces în pod.

Starea de conservare

Monumentul din Lacu a suferit multe modificări în timp, ceea ce l-a îndepărtat de aspectul său original, intervențiile făcându-se în absența unei legislații mai stricte și după posibilitățile financiare și gustul comunității. Astfel, după tencuirea și pictarea interiorul, în cursul anilor ʹ60 edificiul a fost acoperit cu tablă. Venit în parohie acum aproape 50 de ani, părintele Grigore Moldovan s-a ocupat de introducerea curentului electric și de înălţarea edificiului pe o bază  trainică, pentru a se proteja talpa. Pe latura de nord, s-a atașat altarului o încăpere ce ţine loc de proscomidie, iar pereții au fost acoperiți la exterior cu placaj din scânduri, tavanul pronaosului sau parapetul corului sunt noi. Ancadramentul de intrare a fost vopsit în albastru în trecut, fie în maro în prezent.

În așteptarea unei restaurări adevărate, vechiul monument își continuă menirea de lăcaș de cult, adunând sub acoperământul său, tot a treia duminică, mica comunitatea ortodoxă din Lacu ce nu depășește 100 de suflete.

 (Consuela Bendea, consultant artistic CJCPCT Cluj)

articol publicat de: