Miercuri 10 octombrie 2012, au continuat manifestările dedicate personalităţii compozitorului, dirijorului şi profesorului Tudor Jarda, printr-un concert susţinut de elevii Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca şi al altor câtorva orchestre şi coruri din Cluj şi Bistriţa. Evenimentul face parte din seria de evenimente înscrise în proiectul „Tudor Jarda – 90 de ani”, beneficiar al finanţării Admininstraţiei Fondului Cultural Naţional şi în organizarea Consiliului Judeţean Cluj, a Primăriei Cluj-Napoca, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, precum şi a altor 9 instituţii partenere.
Cuvinte despre omagiat
În cuvântul său introductiv, dl. Tiberiu Groza, directorul C.J.C.P.C.T. Cluj a salutat ideea elevilor prestigiosului liceu clujean de a omagia printr-un concert activitatea şi personalitatea lui Tudor Jarda, arătând, printre altele: „Această dragoste pentru cultura populară şi folclorul românesc a încercat maestrul s-o insufle studenţilor săi, timp de peste 35 de ani, ceea ce încercăm şi noi să facem în aceste zile”. A urmat prelegerea profesoarei Monica Noveanu, nepoată şi, în acelaşi timp fostă elevă a lui Tudor Jarda. Aceasta a ţinut să fie în tonul evocărilor făcute zilele precedente, şi anume să sublinieze umorul şi înţelepciunea lui Jarda, ca vlăstar al unei familii de excepţie: „Tatăl său, deşi absolvent de drept, nu a practicat avocatura pentru a nu fi obligat, prin structura meseriei sale, să apere infractorii. Această dorinţă de puritate i-a fost transmisă lui Tudor Jarda, şi apoi fiului Pavel, care a preferat să plece din ţară decât să suporte ce se întâmpla aici în perioada comunistă.” Revenind la Tudor Jarda aceasta a arătat că magistrul avea, pe lângă ştiinţa muzicii, şi vaste cunoştinţe de literatură fiind, în ciuda vorbei sale deliberat ţărăneşti, un om al cărţii. A fost la începuturirile sale student la Politehnică şi la Filosofie, unde a frecventat cursurile lui Lucian Blaga şi D.D.Roşca, iar cu profesorul Mărgineanu a studiat psihopedagogia. Profesorul Mărgineanu a fost, dealtfel, cel care i-a insuflat meseria de dascăl şi l-a învăţat un lucru esenţial, anume că pedagogul nu trebuie niciodată să apară nervos în faţa studenţilor şi elevilor, ci numai vesel şi zâmbitor, în ciuda oricăror probleme personale. Referitor la această caracteristică a maestrului, profesoara Noveanu a ţinut să adauge: „Putea să vorbească în graiul tuturor zonelor din ţară, era interesat de etimologia cuvintelor, locurilor şi a numelor persoanelor, de tot ce ţinea de natura umană. Apropierea de lied, de operă, e o dovadă a ataşamentului său faţă de vocea omului, iar înclinaţia spre vioară, oboi şi alte instrumente reprezintă o mărturie a sufletului său sensibil...”
Portretul maestrului
Profesorul universitar dr. Constantin Rîpă a recompus portretul lui Tudor Jarda ţinând cont de trei aspecte de bază ale personalităţii celui prea devreme plecat dintre noi: Omul, Profesorul şi Compozitorul. Arată Rîpă: „Omul Jarda era minunat, în preajma lui îţi făcea plăcere să stai, avea umor şi haz. Nu-i plăcea să spună sau să asculte bancuri, umorul trebuia să survină din discuţiile purtate. Cine era el în raport cu oamenii de rând? Avem exemplul acela când i-a spus asistentului său, cu prilejul unei călătorii cu trenul la Bucureşti, să cumpere bilete la clasa a doua „fiindcă la clasa I nu găseşti ţigani, oamnei cumsecade sau nuntaşi, ci numai domni cu care n-ai ce vorbi...” Calitatea lui era modestia simplă, robustă, care-ţi dădea siguranţa că în preajma lui nu vei fi niciodată jignit, iar discipolii lui îl înconjurau cu cea mai mare bucurie.” Profesorul pomeneşte apoi şi de o anume aroganţă a lui Jarda, dată de sentimentul – firesc – de superioritate pe care-l resimţea faţă de unii semeni, din cauza căruia a avut mult de suferit. Referitor la Profesorul Jarda, Constantin Rîpă remarcă următoarele: „Ca dascăl, avea multe calităţi. Nu a ridicat vocea niciodată, pentru că nu se putea să nu înveţi cu uşurinţă armonia modală, care nu era grea dacă ţi-o preda el. Aproape toţi studenţii pe care i-a avut timp de 15 – 20 de ani au plecat la locurile lor de muncă şi au ajuns la rândul lor compozitori. Te contaminai de la ştiinţa lui muzicală şi ajungeai, inevitabil, compozitor.” Când vine vorba de cel de-al treilea aspect, Jarda - Compozitorul, profesorul Rîpă arată că tocmai simplitatea l-a făcut pe acesta să ia legătura cu mediul ţărănesc, de unde a izvorât şi marea lui artă: „Zeci de ani a lucrat într-un sat unde a luat contact cu muzica populară. El n-a putut fi considerat niciodată un folclorist, fiindcă prelucra piesa şi o reda pe patru voci, făcea din ea una cultă. Ştiinţă, structură, geometrie ca-n cântecul popular nu întâlneşti niciunde şi aceasta e suprema calitate pe care a găsit-o Tudor Jarda. Despre creaţia sa pot spune următoarele: în muzica corală realizată la Leşu observi acea naturaleţe, spontaneitate, spirit de glumă, pe care le-a exploatat cu succes de-a lungul întregii sale vieţi. Dar există o altă latură, cea în care apare omul de mare cultură. Aşa au rezultat corurile pe versuri de Lucian Blaga, ca să nu mai vorbim de „Înger şi demon”, după Eminescu sau „Neamul Şoimăreştilor”, după Sadoveanu, toate melodii cu pronunţată substanţă folclorică. Păcat însă – şi cazul este general pentru muzica autohtonă – că aceste piese nu sunt cântate... Ne lovim permanent de aroganţa dirijorilor care neglijează muzica românească, deşi trăiesc din fondurile destinate culturii noastre. E un dispreţ care ar trebui amendat... Aşa ceva nu s-ar putea întâmpla în Franţa, de pildă...”
Defăşurări de forţe artistice
A urmat gala propriu-zisă, susţinută de elevii Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă”: Oana Leluţiu (cl. IV-a C), Szilaghi Sabina (cl.V-a D), Adriana Hossu (cl.VIII-a), Jakab Endre (cl.VI-a C), Zirbo Cornelius (cl. VII-a), Anca Ungureanu (cl. X-a), Andreea Lupşa (cl. A IX-a), Irina Nanes (cl.X-a), Manyoki-Kantor Bence Laszlo (cl.X-a), Andrei Mureşan (cl. XI-a), Dana Purcel (cl. XII-a), pe piese de C.P. Basacopol, D. Bughici, P. Constantinescu, T. Herdlicska, T.Brediceanu, Tudor Jarda şi George Enescu. Au urcat apoi pe scenă componenţii corului „Appassionata” de la Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc” - Bistriţa care au interpretat şase bijuterii corale de Tudor Jarda: „La casa di peste drum”, „Slobozâ-ne gazdă-n casă”, „Şi se-ntâlni cu-nd Ajun”, „Mă luai, luai”, „Bun gând s-o gânditu”, „Pan”. În continuare a evoluat Orchestra Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca, cu „Codex Caioni” pentru orchestra de coarde, de Doru Popovici. Într-un final impresionant, sub bagheta dirijorului francisc Mureşan, corul „Viva la Musica” al Forumului Cultural German „Hermann Oberth” din Cluj, corul „Appassionata” din Bistriţa şi Orchestra Liceului „Sigismund Toduţă”, au interpretat cantata „Mântuire”, pentru cor mixt şi orchestră de Gh.Firca. După aplauzele prelungite ale asistenţei pe scena Sălii de concerte a Academiei de Muzică „Gh. Dima” a urcat Pavel Jarda, fiul celui sărbătorit. Gâtuit de emoţie acesta s-a adresat interpreţilor, astfel: „Când urmăreşti atâţia tineri artişti şi viitori mari artişti, îţi trec multe prin minte... Dat fiind că azi se sărbătoreşte naşterea tatălui meu m-am gândit la cuvintele pe care mi le spunea mie: „Rostind un vers sau vorbind, de multe ori acestea se transformă în muzică”. Era grav bolnav şi, înainte de moarte, l-a vizitat un profesor care, văzându-l, a plâns. Zicea, mângâindu-l: „Uite fruntea asta a lui, câte gânduri şi simţiri înalte au trecut prin mintea domniei sale într-o viaţă de om!” Nu uitaţi că încă de la debutul existenţei voastre începeţi să vorbiţi - şi o limbă comună pe pământul ăsta ar fi muzica. Dar dacă mergeţi în alte ţări şi nu le înţelegeţi limba lor, cântaţi-vă muzica voastră, ei o vor înţelege. Fiţi voi înşivă ca să reuşiţi!”
Sorin GRECU
