.
Vineri, 1 februarie a.c., sala de festivităţi a Cercului Militar Cluj a fost neîncăpătoare la spectacolul de gală ocazionat de lansarea albumelor muzicale înregistrate de către orchestra “Cununa Transilvană” a C.J.C.P.C.T. Cluj (dirijor Ovidiu Barteş) împreună cu soliştii Nucu Pandrea (frunză), secondat de Ionel Măsălar (fluier şi caval) şi Nicolae Bondoi. În deschiderea spectacolului dl. Tiberiu Groza, directorul C.J.C.P.C.T. Cluj, a ţinut să elogieze activitatea orchestrei “Cununa Transilvană”, “valoroasă, poate cea mai valoroasă din Transilvania, ţinând cont că aceşti artişti sunt invitaţi permanent să colaboreze la spectacolele organizate de institutiile muzicale din Baia-Mare, Jidvei, Bistriţa - ori împreună cu Orchestra Naţională “Valahia”, acompaniind de asemenea solişti importanţi precum Ion Bocşa, Ionuţ Fulea, Dinu Iancu-Sălăjanu şi mulţi alţii…” De asemenea, o altă reuşită de marcă a orchestrei “Cununa Transilvană” – arată dl. Groza – este înregistrarea, anul trecut, a două albume, în premieră naţională, avându-i ca solişti pe renumiţii instrumentişti Dumitru Fărcaş şi Gheorghe Zamfir, care vor fi lansate anul acesta.
La rândul său, etnomuzicologul Gelu Furdui, a evocat personalitatea interpretului Nicolae Bondoi şi parcursul său în viaţă, de la debut şi până astăzi. În continuare, vorbitorul a arătat că în urmă cu 20 de ani, în 1992, l-a avut invitat pe interpretul Nicolae Bondoi în emisiunea sa de la Radio Cluj, “Portrete Folclorice”, pentru că solistul împlinea 20 de ani de la debutul său din 1972. Acesta a mai declarat următoarele: “Printre altele, l-am întrebat dacă după 20 de ani de la debut s-a gândit câte concerte a dat în aceşti ani, câte cântece s-au adunat în repertoriul său cu care s-a prezentat în faţa publicului. Nicolae mi-a răspuns că nu s-a gândit până acum, dar că are adunate multe cântece frumoase şi inedite pe care pe care ar vrea să le imprime odată, şi să scoată un album. De la discuţia noastră de atunci au mai trecut 20 de ani şi în şfârşit, momentul imprimării şi al scoaterii unui compact disc a venit.” În final, etnomuzicologul fixează locul artistului în peisajul muzical actual, astfel: “Nicolae Bondoi s-a impus în primul rând în faţa publicului şi a rămas în memoria lui cu un repertoriu foarte frumos, lucru rar. Şi – ce mi-e drag de el – e că a stat acolo, n-a umblat pe <margine>, să caute pe la alte <curţi>. A moştenit cântecele de la mama lui, care cânta foarte frumos, de la bătrânii din Aiton şi din satele înconjurătoare. Le-a adunat, le-a scris şi de-acolo deţine întreg repertoriul său de azi. Eu îl felicit din toată inima.”
Referindu-se la acelaşi interpret, Alin Pop – redactor muzical la Studioul de Radio Cluj – a menţionat faptul că Bondoi a contribuit cu o mulţime de piese la dezvoltarea arhivei Radioului, dar, din păcate, cel puţin o parte din fonoteca mutată la Jilava (n.n. – după desfiinţarea samavolnică de către Ceauşescu, în 1985, a Studioului de Radio Cluj), în care se aflau multe din cântecele sale, s-a pierdut. “Îi promit solemn domnului Bondoi – declară Alin Pop - că vom încerca să recuperăm şi acele imprimări pe care nu le-am mai găsit, de la Jilava…” La rândul său, autorul, a mărturisit cu modestie: “ Am fost, sunt şi voi fi cel mai important ambasador al satului meu…” De asemenea, înainte de a-şi susţine recitalul, renumitul interpret Nicolae Sabău, prieten din din tinereţe al lui Bondoi, a subliniat originalitatea şi valoarea cântăreţului, care “nu-şi toceşte ochii şi urechile ca să copieze muzica nu ştiu cui.” Cu mult umor, sărbătoritul a intervenit, la un moment dat peste vorbitor, punând o ghicitoare publicului - şi apoi răspunzând tot el: “ <De când credeţi că sunt prieten cu Nicolae Sabău?> <Îs prieten cu el de când se făcea pază cu arcul…>”
A sosit momentul prezentării albumului, “Cântecul frunzei” aparţinând vedetei serii, Eugen Nucu Pandrea. Printre altele etnomuzicologul dr. Mircea Cîmpeanu, de la C.J.C.P.C.T. Cluj, a făcut un istoric al frunzei, astfel: „ Din punctul de vedere al organologiei, frunza, instrumentul reprezentativ pentru Nucu Pandrea, este catalogată ca făcând parte din categoria pseudointrumentelor muzicale, din aceeaşi clasă de instrumente făcând parte şi firul de iarbă, trestia, solzul de peşte sau coaja de mesteacăn, adică <instrumentele> crescute în natură, asupra cărora omul nu mai trebuie să acţioneze sau să-i aplice ulterior vreun proces tehnologic. Frunza, ca instrument muzical are posibilităţi tehnice de exprimare destul de reduse sub aspectul ambitusului şi al timbrului. Măiestria realizării unei bune interpretări stă de obicei în <ştiinţa> pe care o posedă interpretul în a da culoare sunetelor emise, prin controlarea deplină a strângerii buzelor şi dozarea coloanei de aer, elemente strict necesare cântatului la frunză...” Iată un motiv în plus pentru ca interpretul să culeagă lauri pe majoritatea meridianelor lumii, iscând remarci de genul: „Românii sunt singurii de pe pământ care fac o muzică siderală dintr-o frunză.” Fraza îi aparţine unui renumit jazz-man din Baltimore, S.U.A., Sunny Diggs, care-l ascutase, extaziat, cu ocazia participării artistului la SMITHSONIAN FOLKLIFE FESTIVAL din Washington D.C. în perioada iunie-iulie 1999. Profesorul Cîmpeanu subliniază totodată faptul că albumul deţine un bogat conţinut muzical: „De la doinele instrumentale, a Mănăşturului; a frunzei; Eu doinesc, codrul răsună; Doina plugului; Răsai lună, răsai dragă; Zâcala oii, trecând prin melodii cu ritmuri intermediare, precum De-a lungul de pe Someş; Purtata din Aiton şi până la melodii de joc, cu denumiri precum Joc de pe Someş; Mândru-i Doamne, la ospăţ; Năfrămuţă cu tri pui, într-un total de 16 piese instrumentale, artistul-interpret Eugen Nucu Pandrea se reprezintă pe sine, locuitor al unui spaţiu feeric dintr-un sat simplu, cu oameni minunaţi, în mijlocul unei Transilvanii seculare, plină de bogăţii şi nestemate folclorice…” Referindu-se de această dată la Ionel Măsălar, etnomuzicologul Mircea Cîmpeanu, explică: “ Alte patru melodii adăugate acestui album, şi anume cele notate cu numerele 5-6 şi 15-16 sunt interpretate la fluier şi caval de către Ionel Măsălar, care cântă piese din repertoriul regretatului Ion Fărcaş, instrumentist în Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat Cluj, din generaţia ultimelor decenii ale secolului trecut, în ideea întregirii imaginii noastre asupra instrumentelor populare de suflat aflate în posesia şi uzul locuitoilor de pe aceste plaiuri.” Urmează recitalul de fluier şi caval al celui mai sus pomenit, după care pe scenă îşi face apariţia un alt invitat special al serii, solista Ana Ilca Mureşan, acompaniată de un trio transilvan, în componenţa căruia se afla şi fiul său, violinist de perspectivă. După câteva doine de pe Someş, interpreta a surprins audienţa, împrumutând o vioară de la un membru al orchestrei şi executând un număr de virtuozitate la acest instrument, alternând cântatul la instrument cu tulburătoarea sa voce . “Trio transilvan, eu, gordună – să se-audă” – a remarcat aceasta, în aplauzele sălii. A urmat recitalul lui Nucu Pandrea, întâmpinat cu entuziasm de către toţi cei prezenţi. Minute prelungi, în sala de spectacole a Cercului Militar, a răsunat miraculoasa frunză a lui Pandrea, despre care marele Gheorghe Zamfir spunea că “ deţine vocea pădurii şi a codrilor adunaţi laolaltă…”
Înaintea ultimului punct de atracţie al serii, recitalul solistului Ovidiu Purdea-Someş, dl. Tiberiu Groza, directorul C.J.C.P.C.T. Cluj a citit mesajul de salut al preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, care menţionează, printre altele: “În ce mă priveşte, felicit autorii acestui album, editorii, pe toţi cei care au muncit pentru noi, spectator şi ascultători, să avem la dispoziţie cu CD cu muzica lui Nucu Pandrea şi a lui Nicolae Bondoi. Pe de altă parte, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, voi continua să sprijin editarea unor asemenea albume, pentru că mă consider dator faţă de înaintaşi, cei care ne-au transmis prin viu grai melodiile populare. Cred că am datoria să sprijin editarea lor în conformitate cu tehnica de azi, pentru ca şi nepoţii noştri să aibă şansa de a asculta creaţiile străbunilor.” Seara a fost încheiată de către renumitul interpret Ovidiu Purdea-Someş, care a încântat publicul cu câteva piese aparţinând zonei noastre geografice si un "La multi ani" pentru toti sarbatoritii. După încheierea spectacolului, autorii au acordat autografe celor prezenţi, oferindu-le apoi o gustare şi un pahar de vin sau “tărie”. |
