Prima ediție a Târgului Național al Olarilor, organizată de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, cu ocazia Bienalei Internaționale de Ceramică, singura manifestare de ceramică de anvergură internațională din România, a fost programată inițial să aibă loc pe parcursul a două zile, dar a durat … trei. Asta, pentru că, deși prima zi de târg s-a desfășurat pe o vreme prielnică și a avut și un aflux mulțumitor de public, în cea de-a doua ploaia a alungat – până după orele amiezii – vizitatorii care și-ar fi putut procura superbele obiecte ceramice expuse la vânzare. Așa că, la finalul zilei a doua, meșterii populari și-au luat inima-n dinți și au cerut organizatorilor – Primăria Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj - permisiunea de a prelungi desfășurarea târgului și pentru ziua de vineri, 11 octombrie… Fapt inspirat, pentru că ziua suplimentară a compensat, la toate capitolele, zicem noi, nerealizările zilei precedente, cea de joi…
La Cluj-Napoca, în Piața Unirii, au fost prezenți patruzeci de artiști din centrele tradiționale sau mai noi ale ceramicii românești: Corund, Miercurea-Ciuc, Sibiu, Târnăvița, Lehenceni, Alba-Iulia, Deva, Brașov, București, Baia Mare și Timișoara - desigur, fără a pune la socoteală și meșterii din zona Clujului, prezenți cu alt gen de obiecte de artizanat. În ciuda impedimentelor inițiale – starea proastă a vremii și, implicit, a numărului redus de vizitatori - apărute independent de efortul susținut al organizatorilor, târgul a însemnat, în final, un reușit debut pentru acest gen de manifestare, care se intenționează ca de acum înainte, pentru anii viitori, să devină tradițională… Astfel, au onorat invitația organizatorilor clujeni următorii meșteri: Babos Istvan, Babos Maria (Corund), Balazs Irma, Balazs Lajos (Corund), Balazs Sandor, Balazs Sandor jr. și Balazs Csaba (Corund), Ioan Briță (Dumbrava, jud. Timiș), Radu Eneșel, Claudiu Dumșe (Timișoara), Csibi Csaba (Corund), Dan David (Hunedoara), Vladimir Jianu (Deva), Jozsa Laszlo (Corund), Koseghi Ștefan, Koszeghi Claudia (Baia-Mare), Vasilica Martin, Ilie Martin (Sibiu), Mathe Imre, Mathe Maria, Mathe Denes, Mathe Carolina (Corund), Sabina Moraru, Adina Moraru (București), Nagy Denes, Nagy Magdolna (Corund), Cătălin Postovar, Liliana Postovar (Brașov), Cornel Sitar, Angela Sitar (Baia-Mare), Szasz Csaba, Szasz Eniko (Corund), Szasz Jeudite (Dănești, jud. Harghita), Leontin Țibacov (Alba-Iulia), Tofalvi Gaspar, Tofalvi Borbala, Tofalvi Laszlo (Corund), Toth Francisc, Lorincz Bela (Corund), Octavian Flaviu Tușa (Alba-Iulia).
În furnicarul primei zile, am reușit să stăm de vorbă cu câțiva renumiți meșteri ceramiști ai țării. I-am pus, în mod vădit, într-o plăcută încurcătură, aceștia fiind ocupați și cu vizitatorii care le asaltau standul. Obișnuiți însă cu forfota târgurilor, aceștia s-au descurcat cu dibăcie să se achite de doleanțele tuturor, inclusiv ale noastre și și-au găsit însă timp să ne povestească despre arta lor, care reprezintă de ani buni profesia și pasiunea lor supremă. Ne oprim pentru câteva clipe la standul artistului Flaviu Octavian Tușa din Alba-Iulia. Expune vase ceramice îmbrăcate în mozaic. Ne mărturisește că specialitatea sa de bază este mozaicul religios, opera sa de căpătâi din această parte a țării, Clujul, fiind realizarea mozaicului Biseriicii Ortodoxe “Schimbarea la Față”, de pe strada Eroilor din municipiu. Tușa arată că această tehnică de lucru nu a apărut la el pe un tărâm arid, ci după studii riguroase, care s-au întins pe o perioadă de doi ani, la “Roma Centro Aletti” - instituție aparținând Vaticanului - precum și după alte zeci de lucrări de anvergură făcute în mănăstiri și catedrale din Italia, Spania, Franța, Slovenia și Croația. “Ceea ce prezint aici clujenilor reprezintă hobby-ul meu, partea laică a mozaicului, acoperind în același timp și latura practică a sa, după cum vedeți: ghivece de flori, vaze, fructiere, etc. “ – a adăugat artistul alba-iulian.
La doar câțiva metri de standul lui Tușa, privirile ne sunt atrase de numeroase obiecte ceramice ornate cu modele arhaice, splendid tocmai prin marea lor simplitate. În spatele lor, pe o băncuță, observăm chiar pe creatorii lor, soții Liliana și Cătălin Postovar din Brașov - care fac demonstrații de pictură sub ochii vizitatorilor. Îi abordăm. Ne declară, fără urmă de șovăială, că sunt “moștenitorii” spirituali ai unui renumit meșter din Miercurea-Ciuc, Fritz Peter. Mai puțin timidă decât soțul ei, Liliana Postovar ne explică: “Am început să facem ceramică prin < preluare directă> de la el, asta pentru că Fritz Peter nu avea cui să transmită mai departe meșteșugul său, și s-a hotărât să ni-l transmită nouă… Întotdeauna, în viață, ne-a plăcut să facem doar ce ne place și acest gen – pe lângă că ni se potrivește de minune – e-n armonie și cu locul căruia îi aparținem, Brașovul, oraș cu influențe săsești, ceramica din această zonă fiind mixată cu elemente de pictură și forme, totuși, clasice…” Vorbind de activitatea lor, cei doi soți ne-au mai declarat că sunt participanți constanți la majoritatea târgurilor organizate, la acestă oră, pe întreg teritoriul țării: de la cele de la Bistrița și Sibiu, până la cele din București sau Craiova. Referindu-se la recunoașterea oficială a talentului lor, cei doi soți afirmă că aceasta le-a venit tocmai din orașul natal, cu un Premiu de Excelență la Festivalul Național de Arte și Tradiții Populare, concurs care se desfășoară la Brașov, anual, în preajma Crăciunului. “Dorim să fim în continuare sănătoși, să perseverăm în arta noastră și să ne câștigăm onorabil existența din ce lucrăm, astfel ca lucrările să placă publicului - aducându-ne de asemenea contribuția pentru ca meșteșugul acesta să nu dispară“ – ne-a mărturisit, în încheierea discuției noastre, Cătălin Postovar.
Ne deplasăm spre partea târgului situată vis-à-vis de fosta librărie Diverta (Universității), unde facem cunoștință cu un artist profund original, Ioan Briță din Dumbrava (județul Timiș). Lucrează în special obiecte de ceramică decorativă, dedicate copiilor care sunt membri ai atelierelor de pictură. Nu-i este însă indiferentă confecționarea ghivecelor, decorațiunilor de perete, vazelor sau a pușculițelor, un volum important din activitatea sa fiind rezervat acestei îndeletniciri. Afirmă că tocmai segmentul producției pentru copii l-a salvat din punct de vedere material. Asta pentru că obiectele decorative figurează pe ultimele poziții ale listelor de cumpărături ale românilor, datorită dificilei lor situații financiare. “Pentru obiectele astea destinate micuților, părinții lor – chiar dacă nu dispun de prea mulți bani – îi scot tot timpul din buzunar“ – explică meșterul. Apoi continuă: “Aceasta este o activitate creativă și recreativă, dezvoltă spiritul artistic, simțul culorii și reprezintă și un exercițiu de îndemânare. Obiectele ceramice le ducem, gata arse, iar copiii participă la partea de pictură… Iar când e vorba de târgurile olarilor, vara, când e cald afară, obișnuim să luăm cu noi și roata, ca să vadă și vizitatorii cum lucrăm, pe viu. De data asta, la Cluj nu am adus-o, nefiind siguri cum va fi vremea…“ Referindu-se la activitățile pe care le desfășoară pe parcursul anului, Ioan Briță pomenește “Atelierul lui Moș Crăciun” – destinat confecționării obiectelor specifice sărbătorilor de iarnă - pe care-l organizează la Arad și Timișoara, în această perioadă - însă nu exclude organizarea acestui târg și la Cluj, în caz că va obține sprijinul autorităților locale. În încheierea dialogului nostru, Ioan Briță ne spune că visează cu ochii deschiși la niște lucruri. Și anume, ca pe viitor oamenii să ajungă să manifeste mai multă deschidere față de atelierele de ceramică și, prin ele, să-și dezvolte bunul gust – pentru ca meșteșugul milenar al olăritului să supraviețuiască…
Ne deplasăm și spre zona târgului aflată în partea opusă a pieței, cea aflată în spatele Bisericii Sf. Mihail, unde facem cunoștință cu renumitul meșter Mathe Denes din Corund (județul Harghita). La acest târg meșterul – care e înoțit și de soție și cei doi fii ai săi - deține două standuri bogate în vase cu motive folclorice provenind din Corund, una dintre cele mai străvechi ceramici din România. Răspunde, cu amabilitate, la întrebările noastre, privindu-ne direct în ochi, ca un om dintr-o bucată ce este și care nu a trecut degeaba prin viață. Cântărește fiecare cuvând înainte să-l rostească, asta poate și dintr-o stăpânire modestă a limbii române… Admite, încă de la debutul dialogului nostru, că meseria a moștenit-o de la părinții și bunicii săi și este de multă vreme un client obișnuit al târgurilor din țară. De altfel, întreaga lui familie, inclusiv fiii săi, Levente și Attila lucrează zi și noapte, alături de el, la confecționarea superbelor vase de Corund, unice prin culoare și modele. Meșterul se mândrește de asemenea că – pe lângă România - a făcut senzație și în Ungaria și Germania însă, în ciuda acestui fapt, a ajuns să trăiască – după cum spune, în româneasca sa aproximativă - “cam la mijloc”, adică nici bine, nici rău. Îmi descrie apoi procesul tehnologic, anevoios, al confecționării unui vas de lut: “După ce scoatem lutul din pământ, îl măcinăm și-l preparăm, iar apoi îl modelăm la roată. E un proces foarte greu… Și după ce facem vasul, la roată, începe pictatul, iar apoi îl ardem de două ori. Dar, trebuie să știți, asta e o muncă 24 de ore din 24 și numai cuptorul singur arde vreo 15 ore, încontinuu, și trebuie să-l veghem, pe rând, toată familia…“ Întrebându-l cum vede viitorul artei sale, meșterul ne dă răspunsul în tonul său obișnuit de om simplu de la țară: “E pe la mijloc - și dispare și rămâne. Rămâne prin oameni ca mine și fiii mei și dispare pentru că au apărut între timp obiectele confecționate, de serie - și nu putem face nimic pentru a opri năvala acestora…“
Dl. Tiberiu Groza, directorul Centrului Județean pentru conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj consideră că prima ediție a Târgului Național al Olarilor, desfășurat la Cluj-Napoca, are meritul de a atrage atenția publicului clujean asupra unui meșteșug foarte vechi, aflat pe cale de dispariție. “Valoarea ceramicii tradiționale românești, recunoscută internațional prin intrarea în patrimoniul UNESCO a ceramicii de Horezu, ne obligă la eforturi concertate pentru salvarea și promovarea acesteia, iar Târgul Național al Olarilor de la Cluj-Napoca își propune exact acest lucru“, a adăugat domnia sa. Totodată directorul C.J.C.P.C.T. Cluj și-a exprimat speranța ca, mulți ani de acum încolo, Târgul să promoveze la Cluj-Napoca vetrele cele mai valoroase ale olăritului de la noi din țară.
Mihaela Grindean, Sorin Grecu
consultanți artistici