.
Vineri, 25 octombrie 2013, un grup instrumental format din câțiva membri ai orchestrei profesioniste “Cununa Transilvană”, a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, împreună cu interpreții Mariana Morcan, Ioana Breda Morar, Mihaela Grindean, Adrian Buza, cărora li s-a alăturat și tânărul Remus Rostaș, au susținut un reușit spectacol folcloric la Penitenciarul Gherla. Această acțiune culturală închide seria activităților organizate cu ocazia împlinirii a 228 de ani de la înființarea penitenciarului, demonstrând o dată în plus transformările post-revoluționare ale instituției, devenită garant al respectării drepturilor omului și partener social în integrarea persoanelor private de libertate.
La poarta penitenciarului suntem întâmpinați de către comisarul-șef Alin Fetche, directorul adjunct pentru educație și asistență socială, Dan Donciu, purtătorul de cuvânt al instituției și mai vechiul nostru prieten, Szekely Casaba, educator și jurnalist. Spectacolul începe cu o ușoară întârziere, din pricina formalităților necesare pentru a se permite accesul deținuților în perimetrul bazei sportive. Peste o sută de spectatori, instalați în minuscula tribună - și alte zeci, aflați la geamurile cu zăbrele din celulele cu vedere la curtea interioară – au trecut, pe parcursul a o oră și jumătate de spectacol, prin mai multe stări: de la veselie, la tristețe, în funcție de melodiile interpretate de către soliști. Cert este însă faptul că, până la urmă, spectacolul a însemnat pentru ei o adevărată “evadare“ din cotidian și o apropiere de lumea din exterior…
Spectacolul a fost deschis de către Remus Rostaș, un interpret- amator, în vârstă de 27 de ani, cu o istorie de viață mai specială. Crescut la Casa copilului din Gherla și apoi la Centrele din Gilău și Jucu, acesta își câștigă pâinea cea de toate zilele prin muncă – iar în timpul liber cântă, cel mai des piese din repertoriul regretatului Liviu Becichi, reușind, prin perseverență, performanța de a avea editat un CD propriu. A urmat interpreta Mihaela Grindean, o solistă de mare perspectivă, cu apariții la majoritatea posturilor Tv de profil, angajată la C.J.C.P.C.T. Cluj. Posesoare a unei voci profunde și puternice, dar în același timp dotată și cu o mare sensibilitate, aceasta a magnetizat publicul cu piese vechi, de renume, precum: “Măi Petrică, lasă-te de băutură“, “Când eram mai mic“, “Ceteră, imima mea“. A urmat Adrian Buza, interpret originar de pe meleagurile Sălajului – dar stabilit la Cluj-Napoca. Acesta, posesor al unei voci baritonale, de excepție, a cântat la rândul său câteva piese valoroase, precum: “Lele de la Orăștie”, “Pe Mureș și pe Târnave”, “Am o mândră, bate-o Doamne” și, la cererea expresă a deținuților, hit-ul “Pușca și cureaua lată”. A evoluat apoi, cu un deosebit impact la public, Ioana Breda Morar - câștigătoarea în urmă cu câteva săptămâni a Premiului I la Festivalul Național “Strugurele de aur” de la Jidvei, reprezentantă de seamă a cântecului din Munții Apuseni. Aceasta a interpretat, în stilu-i personal, plin de afectivitate, printre altele, următoarele piese: “Ce ți-ar spune inima” , “Bate vântul peste munte” și “De-ai fi, lună, vorbitoare”. Spectacolul a fost încheiat, în forță, de experimentata Mariana Morcan, membră a ansamblului “Cununa Transilvană” încă din anul 1990, posesoarea unei voci de o originalitate și forță binecunoscute, care a dat glas unor piese, precum: „Când ai bani și-ți merge bine” , „Pentru tine, mândră dragă”, „Ardeleanu' und' se duce”. Apoi, la cererea publicului, le-a oferit tuturor celor prezenți, o tulburătoare versiune a piesei “Ană, zorile se varsă” - care i-a determinat pe mulți dintre deținuți să lăcrimeze.
După spectacol, comisarul-șef Alin Fetche a ținut să le mulțumească oaspeților de la Cluj, astfel: “La pușcărie se vine, de obicei, adus. Iată însă că acești oameni cu har și talent au venit din proprie ințiativă, gratis, ca să vă mai îndulcească zilele de detenție. Și eu, la rândul meu, aș vrea să le mulțumesc prin aplauzele dumneavoastră.“ A urmat o vizită a capelei penitenciarului, însă înainte de a intra în sfântul lăcaș părintele Petru Adrian Drăgan a zăbovit câteva minute și le-a prezentat invitaților freștele de pe zidul împrejmuitor al acesteia, pictat în stil bizantin de către artistul Constantin Bucur. Freștele, reprezentând istoria orașului Gherla, pe voievodul Gelu de la Dăbâca, fac apoi o incursiune în imagini în istoria românilor – de la încreștinarea noastră, săvârșită de Sf. Apostol Andrei și până la Revoluția de la 1989. De asemenea, pe un perete, la loc de cinste, pot fi citite numele celor care și-au pierdut viața, în penitenciar, de-a lungul anilor, în special pe parcursul funestei perioade comuniste. A urmat, așa cum era programat, vizitarea capelei penitenciarului, prilej pentru părinte de a istorisi și o întâmplare petrecută recent, cu ocazia vizitei unei delegații din Statele Unite ale Americii. Povestește acesta, amuzat: “Când au văzut capela noastră, micul nostru sanctuar spiritual, ridicat de cancelarul Martinuzzi, în anul 1540, unul din grup a exclamat, uimit: <Wow, pe-atunci nu exista nici America!>“ Apoi, a prezentat iconostasul din lemn, de stejar, confecționat de către deținuți condamnați pe viață și pereții, pictați în doar treizeci și două de zile.. A concluzionat, la finalul vizitei făcute în capelă, comisarul-șef Fetche: “Nici nu știți ce mult a însemnat pentru deținuți această zi, pentru că mai mult de jumătate dintre ei sunt uitați complet de familii. De asemenea, mai trebuie să vă spun că există o legătură mai specială între noi și ei, în domeniul afectiv: în fiecare an cadrele militare de la noi suportă orice cheltuieli legate de sărbătorile religioase de peste an – Paște, Crăciun, etc. – asigurând tot ce trebuie pentru buna celebrare a lor, lucru care este unic, deocamdată, în țară…“ Ieșim din capelă. Ajunși din nou în perimetrul terenului de sport (care a constituit și scena improvizată pentru artiști) comisarul-șef Fetche ne prezintă un deținut, condamnat la douăzeci de ani de detenție, pentru omor. Nu are mai mult de treizeci și cinci de ani. Ne spune că se află aici de doisprezece și mai are de ispășit încă șapte ani și jumătate. A absolvit Dreptul dar nu a apucat să profeseze nici măcar o secundă, pentru că a fost adus la Gherla pentru a-și ispăși pedeapsa. Spune că-i lipsește mult familia și că suferă teribil din pricina dorului de casă, iar pușcăria e grea – nu datorită personalului – ci, în special, datorită “hoțului“, cel care îi face și pe alți camarazi de-ai săi să se simtă la fel. În rest, mărturisește că lucrează la revista penitenciarului și se străduiește să le insufle, prin scrisul său, colegilor de suferință, o doză cât mai mare de optimism. Cu timiditate, le mulțumește interpreților și membrilor orchestrei “Cununa Transilvană”, subliniind că spectacolul pe care tocmai l-a vizionat i-a adus multă bucurie și l-a ajutat să iasă un pic din atmosfera mohorâtă a acestor ziduri...
Ieșim, după îndeplinirea formalităților, din penitenciarul Gherla. Ne îndreptăm spre Cluj-Napoca având sentimentul că recitalul pe care reprezentanții Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj l-au oferit deținuților și cadrelor a însemnat încă un pas pentru permanentizarea prezențelor acestora în penitenciarul Gherla, fapt confințit și de semnarea unui protocol de colaborare între cele două instituții. Pe drum, răsfoim felicitarea cu chipul lui Isus, realizată de “sfăt”-ul capelei, un tânăr deținut, George Movileanu, pe care apar, frumos caligrafiate, cuvintele: “Membrilor Ansamblului <Cununa Transilvană> Cluj-Napoc. Aducători de speranțe și lumină, prin har și muzică celor lipsiți de speranță și rătăcitori de drum, aflați în Penitenciarul Gherla, adresăm mulțumiri și alese sentimente de recunoștință. 25 octombrie, 2013“. |
