.
Joi, 5 decembrie, în ajunul zilei de Sf. Nicolae, a avut loc deschiderea celei de-a XIV-a ediții a Salonului Icoanei Ardelene, eveniment de referință în peisajul cultural clujean. Au expus următorii artiști-iconari: Monica Gîju, Dana Ilea, Ana Feche, Cristian Hideg, Adam și Liana Curta, Nica Henorel, Sanda Câmpean, Grigore Dejeu, Maria Cristea, Ioan Cosma, Mircea Corpodean, Valeria Predan și Denisa Neamțu. La manifestarea organizată de către Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj au participat, pe lângă artiștii expozanți, și angajații Bibliotecii Județene “O.Goga”, precum și câteva zeci de cetățeni ai Clujului. Cu toții, emoționați și nerăbdători să trăiască atmosfera începutului sărbătorilor de iarnă - în preajma icoanelor, a bradului împodobit și a bucatelor, pregătite cu răbdare și pricepere de către organizatori. Au înfrumusețat și mai mult momentul, cu un concert extraordinar de colinde, componenții corului “Hrisostom“, condus de către profesorul Daniel Mocan.
Cuvântul de deschidere i-a aparținut lui Tiberiu Groza, managerul C.J.C.P.C.T. Cluj. Acesta a ținut, printre altele, să remarce: “Am pregătit simezele, simțiți probabil și aroma sarmalelor, așa că nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru o viață spornică și să pășim cu bine în noul an. Ne dorim ca ediția salonului din acest an să fie cât mai reușită. Vă reamintesc și faptul că iconarii noștri prosperă: lucrările lor sunt deja expuse în toate târgurile din oraș, situate în Piața Unirii, în Piața Muzeului, sau în curtea Muzeului de Artă. Așa se explică faptul că astăzi avem la salon ceva mai puține lucrări ca-n alți ani: cei treizeci de iconari – câți cuprinde la această ora breasla noastră – sunt plecați pe la diferite târguri.“ În continuare, Mihaela Grindean, responsabilul proiectului, le-a mulțumit participanților arătându-și mulțumirea că mai există în ziua de astăzi oameni care pictează icoane – pe lemn sau pe sticlă - și care se străduiesc să păstreze în acest fel tradițiile străvechi. După o primă intervenție muzicală a corului “Hrisostom”, care a transpus întreaga audiență în atmosfera Crăciunului, a urmat prelegerea cercetătorului Ioan Toșa, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, despre semnificația icoanei. Din multitudinea ideilor expuse de către acesta, ne-am permis să prezentăm câteva. Arată, la un moment dat, cercetătorul: “Dacă până nu demult nu exista casă din mediul sătesc unde să nu existe măcar o icoană, astăzi nu mai e sigur acest lucru, fiindcă satele au îmbătrânit, nu mai au școală, nici copii, iar preoții mai mult înmormântează decât botează. Icoana era elementul material care făcea legătura - dintre familia care locuia în casa respectivă, cu divinitatea. Icoanele erau cumpărate la schimb, pe cereale, de la iconarii care umblau cu desagii prin sate, în preajma sărbătorii Crăciunului sau Paștelor. Iar icoana aceasta era importantă pentru țăran - nu prin calitățile artistice, ci prin calitățile sfântului sau evenimentului biblic pe care-l reprezenta.(...) Nu oricare icoană era pusă pe perete, ci numai aceea care era sfințită înainte, de către preot. Așa că, la început icoana era ținută în biserică trei săptămâni, era sfințită - și abia apoi ajungea să fie expusă în casă...” Referindu-se la actuala ediție a Salonului Icoanei Ardelene, Toșa le-a mulțumit organizatorilor și, personal, lui Tiberiu Groza, pentru că „ține de tradiție și știe ce înseamnă să existe oameni care pun suflet și răbdare în pictatul, atât de dificil, al icoanelor...“ A sosit rândul expozanților să-și expună și ei punctul de vedere. Artista-iconar Dana Ilea, a mărturisit - cu modestie, în puține vorbe - că a realizat la viața ei circa trei mii de icoane iar acum singura sa dorință este ca “tinerii care vin din urmă să preia de la noi acest meșteșug și să îl ducă mai departe”. A luat apoi cuvântul renumitul iconar clujean Ioan Cosma, cel care a fost primit, recent, în Academia Artelor Tradiționale din România. Acesta a arătat că “procesul tehnologic“ al unei icoane necesită o muncă enormă, de sclav, precum și o uriașă credință. Povestește el: “Am început arta aceasta în 1985. Nimeni nu mi-a spus să nu lucrez așa ceva, astfel că în 1990 mi-am deschis prima mea expoziție, la Casa de Cultură a Studenților, împreună cu regretatul pictor Ladiu. Referitor la câștigul material de pe urma icoanei, e important să nu îl ai în vedere, fiindcă în momentul când te gândești la el, comiți un mare păcat. Pe mine nu m-a interesat niciodată partea materială - și am pictat și eu, la viața mea, peste două mii de piese. Iar icoana este ca o fereastră spre un dialog cu Creatorul, o rugăciune către bunul Dumnezeu, fapt care impune trudă, dar și împăcare cu tine însuți și cu ceilalți. Așa că îi sfătuiesc, pe cei care-și urmăresc interesul material pictând icoane, să renunțe…“ Evenimentul, memorabil, s-a încheiat cu cea de-a doua “repriză” de colinde, interpretate de către aceiași membri ai corului “Hrisostom”. La rândul lor, organizatorii le-au mulțumit colindătorilor, oferindu-le cadouri - iar participanților, preparate culinare, de post sau de “dulce”. |
