Casa dansului popular maghiar, aflată în incinta Fundaţiei Heltai din Cluj-Napoca a fost plină, în seara de luni 23 iunie, la finalul unui sezon de învăţare a jocurilor populare de către publicul larg, reprezentând una dintre obişnuitele ocazii săptămânale în care tinerii de la oraş se pot simţi ca la ţară, însuşindu-şi prin distracţie - şi învăţare totodată - elementele culturii tradiţionale. La eveniment au participat cursanţi, instructorii Both Jozsef şi Both Zsuzsa, dansatori veterani din localităţile Feldioara (comuna Cătina) şi Gheorghieni (comuna Feleacu), precum şi oaspeţi din ţară şi străinătate, manifestarea având o desfăşurare cu totul remarcabilă. Cursanţii, oaspeţii şi veteranii dansului popular şi-au demonstrat, timp de câteva ore, în faţa numeroşilor privitori, nivelul artistic la care se situează fiecare. Astfel, începătorii într-ale dansului popular le-au arătat celor prezenţi figuri de dans, specifice zonelor Feldioara şi Gheorghieni, învăţate la curs, întâlnirea constituind, de asemenea şi un prilej minunat pentru dansatorii-veterani de a-şi  expune autenticelele lor costume. Un bătrân din Feldioara, Nagy Emerik, în vârstă de 72 de ani explică – succint – relaţia sa cu Casa dansului popular maghiar: “Cam de 3-4 ani venim aici şi în tot acest răstimp i-am învăţat pe mulţi cursanţi figurile de joc din zona noastră: învârtita pe la spate, prin faţă – şi multe altele. Instructorilor le-a plăcut ce facem şi, de la prima noastră sosire, nu ne-au mai lăsat din mână.“ Încet, încet, atmosfera se dezmorţeşte şi lumea prezentă în sală parcă prinde aripi. La un moment dat dansează şi râde – în rucsacul mămicii care se învârte în jurul partenerului său – până şi o fetiţă în vârstă de câteva luni, sosită cu părinţii din Ungaria, special pentru acest eveniment. Un dansator în vârstă de 40 de ani  din Gheorghieni, Csiki Tibor, întăreşte şi el spusele bătrânului maestru din Feldioara: “Pe parcursul unui an universitar tinerii au învăţat şi dansul nostru, din Gheorghieni, iar noi am venit să le confirmăm, pe viu, cum arată acesta – astfel ca ei să-şi dea seama ce-au învăţat.“ Din grupul de dansatori prezent în sală, ne atrage atenţia – prin stilul acrobatic şi ţinuta sa - un alt sătean din Gheorghieni, Jasko Marton, în vârstă de 49 de ani, care ne mărturiseşte următoarele: “Sunt fiul ultimului croitor de costume populare din Gheorghieni, Pitti Marci, care -  cu trei ani înainte să moară - mi-a confecţionat costumul acesta pe care-l vedeţi pe mine, iar cămaşa, pe care o am de la bunica, e veche de câteva zeci de ani… Noi nu am venit aici ca să ne arătăm calităţile şi virtuozităţile de dansatori, fiindcă nu suntem, efectiv, un ansamblu de dansuri – ci mai mult ca să le demonstrăm pe cele de păstrători ai tradiţiilor. Şi tocmai pentru că le-am păstrat cu străşnicie, am fost invitaţi în multe locuri – şi în special la “Festivalul ceangăilor” care se desfăşoară anual în Ungaria, la Jászberènyi.”

Schimbul de experienţă între generaţiile de dansatori a durat până a doua zi dimineaţă, la ora 5, întreţinut şi de sucuri, bere rece din belşug, pălincă (la alegere, din prune sau pere), precum şi sandviciuri şi prăjituri pregătite de gazde şi de femeile din Gheorgheni şi Feldioara. Nu putem să omitem totodată faptul că reuşita evenimentului a fost asigurată în mare parte şi de prestaţia – la o cotă ridicată – a tarafurilor “Harmadik” şi, “Csereklye”, cel din urmă intrat în sânul petrecerii la miezul nopţii.
Un lucru trist, totuşi: foarte probabil, din sezonul următor, datorită lipsei sponsorizărilor sau finanţărilor, Casa dansului popular maghiar clujean se va limita la întâlniri muzicale între avansaţi, cu ocazia cărora tinerii vor petrece clipe agreabile în compania muzicii şi dansului, fără a se mai preda un curs propriu-zis, porţile Casei fiind, practic, închise pentru începători.                                                      

                                                              Both József, Sorin Grecu