Expoziţia fotografică „Rădăcini – imagini vechi şi noi din viaţa satului clujean”, organizată de către Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, în colaborare cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca, prezintă 60 de fotografii, realizate de către specialiştii centrului pe parcursul activităţilor de cercetare, alături de fotografii vechi, de arhivă, descoperite în „albumul bunicii”. Coordonatorul proiectului, consultantul artistic Adriana Andrei arată că intenţia organizatorilor este aceea de a prezenta publicului urban o parte din patrimoniul tradiţional, aflat pe perimetrul judeţului nostru, o regiune multiculturală, plină de farmec prin diferenţele şi interferenţele culturale - observate deopotrivă în arhitectură, în port şi în celebrările rituale. “Remarcabil este faptul că expoziţia de faţă este o premieră pentru noi, referindu-se doar la zona Clujului, fotografiile expuse în expoziţiile de până acum reprezentând zone mai extinse, precum Transilvania, cum a fost cea de la Varşovia, din 2011, intitulată <Ei şi noi – aceiaşi – un document fotografic despre statornicie> sau expoziţiile itinerante, organizate în ultimii zece ani, cu prilejul concursului <Fotografia – document etnografic>” – a mai declarat d-na Andrei. Fotografiile aparţin artiştilor Mircea Cîmpeanu, Adriana Andrei, Ioan Bruchental, Raluca Betea, Cosmina Berindei, Vitos Hajnal şi Mădălina Surducan, urmând ca din data de 22 august acestea să fie expuse şi pe siamezele din municipiul Baia Mare.  

La vernisajul expoziţiei, care a avut loc luni, 11 august, într-un cadru extrem de favorabil artei, la Centrul de Cultură Urbană Casino Cluj, au luat cuvântul consilierul Mircia Giurgiu – cu un salut din partea Consiliului Judeţean Cluj, inspectorul cultural Ovidiu Moldovan – reprezentant al Primăriei Cluj-Napoca, d-na Maria Marinela Istici - managerul C.J.C.P.C.T. Cluj, etnologul dr. Mircea Cîmpeanu, ing. Mircea Albu – preşedintele Asociaţiei ART IMAGE Cluj-Napoca, consultantul artistic Adriana Andrei şi oaspetele de onoare al manifestării, criticul de artă şi curatorul Ileana Cornea, stabilit la Paris în anul 1974.

    În cuvântul său, d-na Maria Marinela Istici, managerul C.J.C.P.C.T. Cluj a remarcat, pe lângă valoarea expoziţiei şi titlul său, „Rădăcini”, “care ne duce cu gândul la trecut şi ne aduce şi în prezent”. „Privind aceste fotografii pur şi simplu te bucuri, iar eu retrăiesc imaginile reprezentate aici cu o sporită emoţie, fiindcă rădăcinile mele sunt la țară – şi din acest punct de vedere mă simt privilegiată” – a adăugat d-na Istici. La rândul său, cercetătorul în folclor dr. Mircea Cîmpeanu a elogiat virtuţiile artei fotografice, ca om care mânuieşte - cu ocazia frecventelor deplasări – deopotrivă camera video, aparatul fotografic sau reportofonul, arătând, printre altele: “Lumea pe care o regăsim aici este o lume construită timp de secole, de către strămoşii noştri, o lume care s-a păstrat până la noi...” În intervenţia sa, profesorul Mircea Albu a constatat cu tristeţe că fotografia de calitate cu valenţe documentar-artistice sau culturale este din ce în ce mai rară, subliniind astfel efortul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj de a aduna şi valorifica imagini într-o expoziţie, urcând fotografia pe simeze, aceasta fiind “singura modalitate cunoscută la această oră prin care se compactează timpul şi spaţiul pe suport material.” A urmat alocuţiunea d-nei Ileana Cornea, recunoscut critic de artă şi curator la Paris, deţinătoare a unui master în filosofie la Universitatea din Montreal (Canada), a unui DEA în filosofie la Universitatea Paris 8, autoare de monografii dedicate unor mari artişti francezi şi fost profesor de istoria arhitecturii la Şcoala Superioară de Cinema (la FEMIS) Paris. Criticul de artă, care actualmente este şi redactor al revistei de profil ARTENON din Paris, a ţinut, în debutul prelegerii sale, să facă referire la modul în care este percepută în Franţa cultura română, pomenindu-i pe aceiaşi monştri sacri - care domină, de atâţia ani, lumea artelor din Franţa: Cioran, Brâncuşi sau actriţa Elvira Popescu. Apoi a prezentat un eseu-meditaţie asupra destinului culturii europene şi a fiinţei umane aflată sub vremuri, în aceste timpuri de tranziţie. Cu amabilitate, Ileana Cornea ni l-a pus la dispoziţie, astfel că noi vi-l oferim, la rândul nostru, spre lectură:

Domnul Mircea Cîmpeanu mi-a sugerat o temă, să spun câteva cuvinte despre soarta culturii la nivel european. Subiectul e dificil şi complicat. Originea cuvântului cultură vine din latină şi înseamnă să lucrezi cu pământul. Cicero, cultiva sufletul.
Dar cum suntem la o expoziţie dedicată fotografiei, m-am gândit la un instantaneu şi aş dori să vă sugerez o imagine trăită, care s-ar putea să ne dea o idee generală asupra vieţii acestei culturi. În loc să fotografiez cu obiectivul, o rostesc.
Am traversat o parte a Europei, de la Paris la Cluj, 1900 de Km (număr kilometri pe care i-am făcut în plus pe autostrada germană care e-n renovare, şi unde ieşirile şi intrările din autostradă sunt prost indicate...mitul celor mai bune autostrăzi din Europa e deci nimicit).

Am parcurs estul Franţei, Bavaria Germaniei, Austria, Ungaria. Pe autostradă m-am amuzat să verific plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor care se înşiruiu până noaptea târziu, ca nişte mărgele sclipitoare. Citeam: Germania, Italia, Marea Britanie, Belgia, Luxembourg, Olanda, Elveţia.

La benzinăriile la care m-am oprit, mi-am dat seama că majoritatea persoanelor care călătoresc în maşinile înmatriculate în Germania, Olanda, Elveţia, Luxembourg, Italia, Belgia, Franţa, Marea Britanie şi care se îndreptau ca şi noi în aceeaşi direcţie, spre Dunăre, spre Marea Neagră, spre răsărit, vorbeau româneşte, bulgăreşte, turceşte, ceheşte... Această transhumanţă umană vehiculează valori legate de un fel de viaţă difuzând gusturi şi culori diferite, sau întâlnite, sau înfrăţite cu cele culese din călătorie.

Majoritatea acestor valori se rezumă nevoilor economice: felul de a se îmbrăca, de a se alimenta, de a se comporta.

Există de asemenea în această transhumanţă difuzarea unor cunoştinţe la nivel spiritual. Oameni de ştiinţă, medici, pictori, filozofi, profesori le poartă cu ei. Şi ele rămân ascunse în spatele plăcuţelor înmatriculate în Italia, Belgia, Franţa, Germania, etc.

Instantaneul pe care am vrut să-l fixez în cuvinte, ne apare acum ca o enigmă:
Există o Europă Vizibilă, Europa Occidentală. Dar există şi o Europă care pare invizibilă. Cealaltă Europă. Europa mascată, disimulată, tăinuită în spatele plăcuţelor de înmatriculare vestice.
Ne putem întreba: Oare Europa Occidentală fagocitează Europa Centrală şi pe cea Orientală?
Oare Europa Occidentală fecundează Europa Centrală şi Orientală şi viceversa?
Există oare o Europă cunoscută identificată clar şi o Europă necunoscută?
Cine înţelege limba română, limba bulgară, limba turcească, limba cehă, sau limba maghiară? Cine înţelege, sau e bun cunoscător de limbă franceză, limbă germană, limbă olandeză în afară de cei care lucrează în această limbă şi în afară de puţinii poligloţi – şi pe care puţini sunt aceia care îi bagă în seamă?

Persoanele din transhumanţă comunică în general în limba engleză. Dar în ce măsură limba engleză rămâne tot limbă engleză când ea e vorbită de un român, de un francez, de un german, de un turc, de un bulgar, de un olandez, oricât ar fi el de învăţat? Traducător, trădător spune un proverb italian.
În ce măsură limba engleză rămâne limba engleză când e utilizată de un calculator? Din punctul acesta de vedere ne putem întreba: Ce înseamnă Cultura Europeană?

Eu cred că această cultură europeană este o practică, o dinamică care se întinde la toate nivelele sociale. Dar cum se produce această dinamică, când sintezele esenţiale au loc, sau vor avea loc, aceasta necesită o analiză complexă.

Ce înseamnă cultura europeană?
Aş dori să fie un viitor frumos.