.
Dansul popular românesc reprezintă una din identităţile noastre ca popor şi toate etapele vieţii au fost şi sunt însoţite de această creaţie artistică. Spunem aceasta deoarece din mişcare, improvizaţie(inspiraţie) şi muzică se formează adevărata artă coregrafică. Nu putem cunoaşte adevărata valoare a unui dans decât dacă analizăm ‘motivele’ din care este compus. Datorită însemnărilor făcute de înaintaşii noştri şi prin dorinţa de conservare a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, avem posibilitatea de a ne face o viziune asupra sistemelor de notaţie a jocurilor româneşti. Pentru înregistrarea mişcării în scris s-au folosit diferite sisteme de notare:
-Notaţia lui Rudolf von Laban (poza) coregraf austriac de origine maghiară care a pus bazele dansului modern, în special cel expresionist. Însă această notaţie a fost perfecţionată mai târziu: de Albrecht Knust din Germania, sistemul de notaţie numindu-se Laban - Knust; de Maria Szentpal şi Lany Agoston pentru folclorul nostru din Transilvania.
- Notaţia institutului de folclor, care este cea mai cunoscută şi mai folosită notaţie a dansului din România. Este un sistem de notare specific folclorului coregrafic românesc şi a fost publicat sub egida ‘serviciului de coregrafie din cadrul (Casei Centrale de Creaţie Populara Bucureşti 1969)’ azi Institutul de Folclor şi elaborat de Theodor Vasilescu împreună cu Sever Tita. Acest sistem a fost analizat mai târziu de cercetători şi s-a dovedit a avea multe “lacune”(A.Bucşan).
-Alte tipuri de notaţie precum descrierea literară, alături de schiţe şi figuri reprezentând corpul cu mişcările specifice dansului. Acesta îl întâlnim la mai mulţi cercetători străini, dar şi români printre care îl amintim pe Domby Emeric cu lucrarea ‘Dansuri populare din regiunea Cluj’. La începutul primului volum din această publicaţie, precizează că dansurile sunt descrise literar, ceea ce conferă o uşoară înţelegere a lor, inclusiv de dansatorii amatori.
Prin lucrarea de faţă, dorim să amintim câţiva cercetători de referinţă a folclorului coregrafic din Transilvania, împreună cu lucrările lor: Ovidiu Bârlea – Eseu despre dansul popular românesc; C.I. Flinţiu – Coregrafie Românească; Niculescu Varone – Jocurile Naţionale Româneşti; Ilie Moise – Ceata de feciori
Satu Mare : Dance Iacob – Jocuri populare Codreneşti
Maramureş : Gheorghe Baciu, Gavril Ghiur – Jocuri populare din judeţul Maramureş; Ioan Someşan – Danţul în Oaş; Gh. Popescu-Judeţ – Jocuri populare din Oaş şi Maramureş şi mulţi alţii.
Mureş : Mihalycsa Szilveszter; Peter Albert
Braşov : Vasiliu Ioan Corneliu – Curs de dans
Sibiu : Andrei Bucşan – Dansuri şi obiceiuri de pe Valea Hârtibaciului
Hunedoara : Iacob Lascu – Dansuri populare din toată ţara
Arad : Viorel Nistor – Folclor coregrafic din judeţul Arad
Bihor : Constantin Costea – Folclor coregrafic din Bihor
Sălaj : Domby Emeric – Dansuri populare din judeţul Sălaj
În judeţul Cluj cei care au scris despre folclorul coregrafic sunt: Domby Emeric – Dansuri populare din regiunea Cluj (2 volume), Dansuri fecioreşti din judeţul Cluj şi Zamfir Dejeu – Dansuri Tradiţionale din Transilvania – carte de referinţă pentru coregrafi din întreaga ţară; Monografia Etnologică a judeţului Cluj (3 volume) în care găsim muzică de dans, strigături şi obiceiuri însoţite de dans.
Consultant artistic, colaborator
Paul – Alexandru Remeş
|
