.
În ziua de 21 martie 2016 se vor împlini 80 de ani de la nașterea cântărețului Dumitru Sopon (n.1936), solistul care ne-a încântat decenii de-a rândul cu vocea sa pătrunzătoare, unică, de neconfundat și cu un repertoriu de cântece caracterizat de o deosebită sensibilitate și originalitate.
Dumitru Sopon s-a afirmat cu vocea sa încă de pe vremea când era copil și participa mereu la activitățile artistice ale Căminului cultural din comuna Gilău. În armată a fost selectat pentru a participa în concertele Ansamblului folcloric “Ciocârlia” din București, unde, dirijorul și compozitorul Constantin Arvinte îi apreciază calitățile vocale și-l îndrumă spre profesia de interpret de muzică populară.
În anul 1957, pe lângă Filarmonica de Stat din Cluj se înființează un colectiv folcloric unde-l vom regăsi și pe tânărul nostru Dumitru Sopon, în urma unui riguros examen, ca făcând parte din echipă, alături de interpreții Maria Peter, Ana Pop Corondan, Maria Marcu, Simion Pop, Ion Cristoreanu, Felician Fărcașiu, Zeno Turdeanu și dirijorul Ilie Tetrade. Aici a lucrat o viață întreagă, cu doar o singură întrerupere (Oradea 1963-1968), interpretul Dumitru Sopon.
L-am cunoscut personal pe Dumitru și am cântat alături de el și Alexandru Țitruș în zeci de concerte organizate de Filarmonica clujeană, în marile orașe și localități ale României. Era un om foarte deschis, prietenos și mereu vesel, după cum mi-l amintesc acum. Știa să vorbească dar știa mai ales să cânte, atrăgând mereu atenția asupra sa, de fiecare dată când se găsea pe scenă sau între prieteni. Repertoriul său, ce cuprindea peste 100 de cântece, din genuri diferite – de jale, de dor, de înstrăinare dar și de petrecere, de dragoste și chiar popular-patriotice, era bine ales și întotdeauna bine interpretat. Dumitru Sopon nu ieșea niciodată din forma artistică, bine întreținută, chiar dacă trebuia să cânte zilnic în câte două spectacole, timp de două, până la trei luni de zile odată, fiindcă așa se organizau turneele artistice în anii 1960-80. Și era mereu primit cu aplauze, oriunde cânta, fiindcă se dovedea a fi un solist de muzică populară foarte apreciat de către public.
De-a lungul vieții a fost deseori, laureat și distins cu premiul I la mai multe dintre etapele naționale ale Festivalului „Cântarea României”, a primit Premiul „Etnos” în 1997, apoi titlul de „Excelență în cultură” din partea Ministerului Culturii și medalia „Serviciul Creștin”, oferită de președintele țării. A fost ales membru de onoare al Fundației „Avram Iancu”, cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca și nu întâmplător, invitat în Senatul American pentru a primi diploma “Persoană de onoare” din partea statului Carolina de Nord alături de invitația permanentă în SUA.
Cea mai importantă realizare, la care Dumitru ținea foarte mult a fost înregistrarea unui compact-disc, „un unicat în folclorul românesc” cu cântece vechi și dragi tuturor românilor, alături de nume de marcă ale operei clujene, Ion Pojar – prim-solist și Theodore Coresi – solist al Operei din Viena. Acest album a fost prezentat publicului la Concertul aniversar extraordinar dedicat solistului Dumitru Sopon, la împlinirea a “70 de primăveri”. Un fragment din acest spectacol vă este oferit pe You tube la adresa: CLUJ, Documentar V, Dumitru Sopon, Filarmonica Cluj, 1996 https://youtu.be/HVHVfucsz4E
Din nefericire, Dumitru Sopon, slujitorul credincios al scenei și folclorului românesc de la poalele Munților Apuseni, nu mai este. În anul 2007 ne-a părăsit, alegând să plece spre ceruri. Festivalul național de interpretare a cântecului popular românesc ce-i poartă numele, organizat periodic în comuna Gilău, jud. Cluj, duce mai departe faima marelui artist.
Mircea Cîmpeanu
|
