.
Ne-am convins de mai multe ori până acum asupra faptului că, întradevăr, există şi oameni pasionaţi, care iubesc realmente cu sufletul, cultura tradiţională strămoşească. Astfel de personaje nu se găsesc însă pe toate cărările, fiindcă, în modestia lor, nu se laudă niciodată cu ceea ce pot şi ştiu să facă pentru semenii lor.
L-am cunoscut zilele trecute pe dl. Irimie Perşa, născut în anul 1954 în comuna Dăbâca, judeţul Cluj, stabilit de mai multă vreme în oraşul de pe Someşul Mic. De mic copil a fost atras de mirificul instrument - fluierul păstoresc, cu care a început să cânte din pură pasiune, de la şase ani. De atunci şi până în prezent, acest mic şi simplu obiect muzical l-a însoţit permanent, de-a lungul întregii sale vieţi. Demonstraţia tehnică şi de aptitudini făcută în faţa microfonului nostru, îl certifică pe stimabilul domn Perşa, ca fiind un poli-talent cultural – afirmaţie pe care o vom argumenta în cele ce urmează – şi care face parte, din punct de vedere muzical, din categoria rapsozilor populari a căror valoare intrinsecă este dovedită de însăşi perseverenţa şi capacitatea de stocare şi interpretare a unui repertoriu de melodii foarte vechi, din satul de obârşie.
“De atunci şi până acum, cercetarea acestui instrument a fost una dintre preocupările mele de căpătâi. În trecerea anilor, ori pe cine auzeam cântând la fluier, îl întrebam ce ştie despre acest instrument, cum cântă cu el şi astfel am învăţat de la fiecare câte ceva” scrie Ioan Perşa în volumul-culegere de texte şi melodii populare “L-o lăsat pruncuţ plângând/ L-o găsât horea horind”, editat în anul 2006 la Editura Napoca-Star, din municipiul Cluj-Napoca. Din acest volum vom transcrie pentru dumneavoastră, una dintre cele mai frumoase piese ale colecţiei, doina “Cine nu-i mâncat de răle”:
Cine nu-i mâncat de răle/ La ce foc mai cântă-a jele!
Să mă lase, să cânt eu/ C-am la inimă dor greu
Şi-s mâncat şi de streini/ Ca iarba, de doi bătrâni
De-oi trăi cu-amar în lume/ Io horile mi le-oi spune
De-oi trăi-n lume cu răle/ Mi-oi hori horile mele.
Colecţia despre care tocmai am amintit cuprinde 24 de piese valoroase, culese din satul Dăbâca. Despre ele nu prea se mai ştie mare lucru şi poate nu s-ar mai şti chiar nimic, dacă nu ar fi existat interesul autorului nostru pentru culegerea şi publicarea lor. Şi nu numai atât. Domnul Irimie le poate reproduce, cu glasul, dându-le viaţă, spre satisfacţia celor interesaţi. Într-atât de dragi i-au fost plaiurile natale, încât cu greu le poate uita.
Pe lângă activitatea culturală tradiţională, Irimie Perşa se ocupă şi de cultura literară, scriind poezii. Din acest punct de vedere trebuie să amintim că este membru fondator al Cenaclului „Ion Apostol Popescu” al Casei Municipale de Cultură Gherla, în cadrul căruia activează intens, publicând de-a lungul anilor în cadrul mai multor volume antologice de poezie şi dând viaţă unor volume personale, “Fereastra cu flori”, Ed. Napoca Star, 2005 şi „Poeme”, Editura Napoca Star, 2008.
Am înregistrat cu rapsodul Perşa Irimie câteva piese muzicale de o reală frumuseţe: “Prin poiana Vadului”, „Doina lui Mălăeş din Borşa”, „Cine nu-i mâncat de răle” şi “Aşa-mi vine uneori”, pe care le veţi asculta în curând pe discul CD, volumul IV al seriei antropologice muzicale, „Horitori din Câmpia Transilvaniei” ce va apărea în curând, sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj.
Dr. Mircea Cîmpeanu |
