Coordonator proiect: Mircea Cîmpeanu
Grafica: Nicolae Nerţan

Cluj-Napoca 2007

Consiliul Judeţean Cluj
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mulţumiri inginerului Roba Vasile, om de aleasă inimă şi susţinător deosebit al formaţiei noastre muzicale instrumentale, un suflet ce vibrează mereu la adierea cântecului.

Iosif Ghemant:    
 „Am o activitate muzicală de instrumentist foarte lungă. Am peste 60 de ani de când cânt la vioară. M-am născut în anul 1939 la Bonţ după care familia mea s-a stabilit într-un final la Gherla, după mai multe mutări la Suatu, Mociu şi Lupeni, în Valea Jiului.
La vârsta de 4 ani am primit o vioară de la un muzicant care a venit de Crăciun la colindat şi aşa am început să trag cu arcuşul pe strune. Vioara a fost prima mea jucărie, de care nu m-am mai despărţit niciodată. O duceam cu mine chiar şi la  şcoală şi din această cauză mi se spunea „artistu'”.
După ce tatăl meu s-a întors din refugiu în anul 1947 am început să duc o viaţă muzicală intensă. Cântam împreună cu tata prin toate părţile şi dormeam cu vioara la cap.
În 1951 am apărut prima dată pe scenă acompaniat de Orchestra „Minerul” din Lupeni. De atunci, nu am mai părăsit scena. Am plecat la Bucureşti unde am cunoscut artişti celebri, precum: Ioana Radu, Fărâmiţă Lambru şi Maria Tănase. Acolo am învăţat să cânt hore, sârbe, geamparale şi alte feluri de muzică.
După ce m-am întors în Gherla în 1952, am fost solicitat ca viorist în orchestră la Staţia de Radioficare. Am cântat şi la Casa de Cultură într-o orchestră de 16 persoane, unde, în acele vremuri, am fost dirijor. Am cunoscut mulţi violonişti, pe unii dintre ei încercănd să-i întâlnesc cu orice preţ, ca să-i aud cântând. În acest scop am călătorit aproape în toată ţara, dormind uneori prin gări.
În 1972 am ajuns în Orchestra Filarmonicii de Stat. M-am angajat şi în scurt timp, de la ultimul scaun din orchestră am ajuns pe primul. De-a lungul turneelor efectuate cu acest colectiv am avut din nou ocazia să mă remarc, cutreierând toată ţara cu spectacole organizate în foarte multe oraşe, comune şi sate.
În 1973 am făcut primul disc Electrecord, în 1975 pe cel de-al doilea şi am fost chemat la Radio de foarte multe ori. Am fost şef de orchestră la Băile Băiţa vreo 4 ani şi în tot acest timp am cântat la nunţi şi spectacole.
Mai bine de jumătate din viaţa mea am cântat-o. Dormeam şi visam iar în urma visului luam vioara şi făceam un joc. Vioara a fost şi rămâne pentru mine prima dragoste. Mai mult ca orice, am ţinut-o lângă mine întotdeauna. Oriunde m-am dus, vioara m-a însoţit. Nu am putut niciodată să mă despart de ea fiindcă mi-a fost mereu foarte dragă”.

Bob Alexandru:
„M-am născut într-o familie de lăutari în oraşul Gherla la 17 iulie 1952. de mic copil am îndrăgit cântecele tatălui meu care, împreună cu alţi muzicanţi cânta la nunţi, boteze şi alte diferite petreceri. De la 4 ani am început să cânt singur şi din acel moment tata mi-a cumpărat o vioară micuţă şi a început să se ocupe de mine. De la el am învăţat şi eu, ca şi alţi lăutari, tainele folclorului nostru muzical de pe Valea Someşului.
De la vârsta adolescenţei am devenit membru al Orchestrei Casei de Cultură a oraşului Gherla, la acea vreme un ansamblu instrumental de 64 de persoane. Ca şi copil am luat la 12 ani, locul I pe ţară , în anul 1964.
După ce am împlinit 18 ani l-am întâlnit pe dl. Ghemant şi muzica ne-a împrietenit. Am cântat la Bucureşti, sub bagheta profesorului Ionel Budişteanu şi o bună bucată de vreme  la Filarmonica de Stat Cluj. Am fost dirijorul tarafului Casei de Cultură Gherla timp de douăzeci de ani, până în anul revoluţiei când ne-am făcut un nou ansamblu numit „Înfrăţirea”, care dăinuie de 17 ani în ciuda faptului că nu avem un spaţiu unde să repetăm. În curând vom sărbători Ziua Mondială a Rromilor unde ne vom prezenta cu un bogat program artistic dedicat acestei zile şi care va conţine în repertoriu muzică românească şi ţigănească.
Restul vieţii artistice mi-am petrecut-o la nunţi, la petreceri şi conform obiceiului nostru, şi la înmormântări. Am avut atât de mult de cântat, încât se făceau nunţi şi joia, numai pentru ca noi să putem fi prezenţi la acel eveniment.
Este o mare pierdere pentru cultura folclorică de când au venit aparatele moderne de muzică din cauza cărora tinerii de astăzi nu mai ştiu ce înseamnă adevăratele obiceiuri: de nuntă, de botez, care nu se mai practică cu muzicanţi pe viu.
Am cântat toată viaţa mea. Muzica face parte din fiinţa mea fiindcă m-a ţinut în activitate şi mi-a dat pâinea cea de toate zilele. Este cea mai frumoasă moştenire de familie. După inimă, vioara îmi este cel mai drag şi mai scump lucru pe care îl am”.

La 1 aprilie 2007 am petrecut o minunată zi de primăvară pe scena Casei de Cultură din municipiul Gherla, unde prin bunăvoinţa conducerii acestui aşezământ cultural am făcut înregistrările pentru acest compact-disc. Muzica instrumentală specifică văii Someşului, comportând uneori ritmuri liniştite şi sunete pline de armonice, alteori „es-tam”-uri alerte şi pline de vioiciune, s-a revărsat din instrumentele cunoscuţilor instrumentişti gherleni provocându-ne o impresie artistică deosebită. Formula instrumentală tradiţională a „trio-ului transilvan” i-a avut în componenţă la compartimentul armonic pe: 

Covaci Florin    braci cu trei coarde
Lăcătuş Aurel    contrabas
Covaci Cristian - contrabas

Tehnica şi experienţa instrumentală dobândite de-a lungul întregii vieţi artistice de către fiecare, solist-interpret sau instrumentist-acompaniator, şi-au spus cuvântul. Dacă veţi asculta muzica inscripţionată pe acest disc, ne veţi da, cu siguranţă, dreptate. Audiţie plăcută!

            Coordonator proiect: dr prof. Cîmpeanu Mircea