Instructor: Marioara Boc
Proiect: Maria Golban,
               Mircea Cîmpeanu
Înregistrări: Studioul „Simtech” Cluj

Coordonator proiect: Maria Dan Golban
Grafica: Nicolae Nerţan
Foto: Ioan Bruchental

Cluj-Napoca 2007

Consiliul Judeţean Cluj
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Colindele  simbol al sărbătorii luminii

Ritual străvechi, cu funcţionalitate magico-simbolică foarte complexă (augurală, apotropaică, de stimulare a fertilităţii solului şi fecundităţii oamenilor, de iniţiere a tinerilor etc.) colindatul, prin textele şi formulele sale magice, rămâne unul dintre cele mai evidente purtătoare de mesaje ancestrale.
Urările conţinute de colinde sunt cele care vizează dorinţe esenţiale ale satului arhaic: recolte bogate, sănătate, feciori vrednici, fete frumoase şi harnice, noroc la căsătorie.
Conform studiilor etnologice, obiceiul colindelor este preluat de la romani, care, la această dată, sărbătoreau “Naşterea Soarelui”. Calendele,  sărbători romane închinate soarelui, desemnează un obiect rotund, o trimitere directă la discul solar, de aici şi obiceiul de a împărţi colaci şi nuci colindătorilor, toate simboluri ale rotundului, ale perfecţiunii.
Încărcat de simbolistica vechii religii solare, peste care s-a aşternut celebrarea Naşterii Mântuitorului Isus Hristos, colindatul rămâne obiceiul cel mai bine păstrat şi care poartă, an de an, veselia cetelor de colindători, precum şi bucuria gazdelor de a împărţi daruri tradiţionale.
Primii care vestesc Naşterea Domnului sunt copiii (piţărăii), pe care gazdele-i aşteaptă cu mare bucurie, răsplătindu-i cu mere, nuci şi colaci. Micilor colindatori le urmează ceata de feciori, constituită încă de la Sânnicoară.
Despre cete se ştie că au un rol foarte important şi bine definit, fiind considerate adevărate instituţii în viaţa tradiţională a satului, prin intermediul lor asigurându-se transmiterea obiceiurilor între generaţii. 
Colindatul începe la casa preotului, apoi a notabilităţilor şi, din casă, în casă, continuă la tot satul.
Sărbătoarea este vestită printr-o colindă la fereastră, după care se intră în casă cu „colinda gazdei”. Dacă gospodarul are fete, colindătorii cântă „colinda fetei”, dacă are feciori, „colinda feciorului”, sau, după caz, amândouă. Repertoriul cetei cuprinde colinde religioase, dar şi laice, cu conţinut tematic: variante ale „Mioriţei”, „Colinda cerbului”, „Colinda fetei”, „Colinda feciorului” si altele.
Colindătorii sunt răsplătiţi cu „un colac mare şi frumos”, cârnaţi, ţuică, sau vin, pe care le aduna cel mai tânăr membru al cetei, denumit goaga sau iapa. Dupa primirea darurilor, feciorii strigă „mulţămita”, apoi joacă fata gazdei şi o cheamă la jocul organizat de aceştia în zilele de Crăciun.
*
Oriunde ne-ar purta paşii, de Craciun, poate mai mult decât oricând, simţim nevoia să ne întoarcem la obârşii, la casa cu amintirile celor dragi, la anii copilăriei. Şi cum nimic nu ne apropie mai mult de copilărie decât rostirea acestor mesaje ancestrale, vă dăruim spre ascultare acest album de colinde, păstrate şi aduse nouă de colindători ai Şcolii Generale din Răchiţele, comuna Mărgău.
Mulţumiri şi recunostinţă doamnei Marioara Boc  directorul Şcolii  dascălul prin grija căruia a luat naştere acest proiect. Numai în acest fel, valori ale patrimoniului imaterial,  moştenite de la străbunii locului, vor fi transmise spre generaţiile viitoare ca elemente definitorii ale poporului român,  acum, entitate europeană!
Sărbători fericite, cu pace şi bunăstare!     
 
Maria Dan Golban