Triplu album.
Acompaniază Orchestra Radio Bucureşti
(Dirijori: Radu Voinescu,  Valeriu Vărzaru)
și Taraful instrumental condus de Al. Ţitruş (CD2 / 13-21)

Coordonator proiect: Tiberiu Groza
Responsabil proiect și procesare tehnică: Mircea Cîmpeanu
Grafica: Nicolae Nerţan

Redactor muzical: Gelu Furdui

Cluj-Napoca  2008

Consiliul Judeţean Cluj
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Alexandru Ţitruş – vioara cu grai

     Folclorul transilvănean, viaţa sa vie, veşnic tânără reţine printre numele sale de referinţă pe cel al violonistului Alexandru Ţitruş, un artist care s-a confundat cu instrumentul său, cel care a ştiut să facă din har o bucurie pentru mii şi mii de iubitori ai muzicii populare.

     S-a născut într-o familie modestă, alături de alţi opt copii la 3 martie 1922 în Unirea –judeţul Alba. Talentul său vulcanic, precoce, ieţit din comun s-a manifestat încă de la 6 ani, o prezenţă insolită, deosebită în orchestra tatălui său, cel care i-a transmis dumnezeirea talentului şi dragostea pentru muzica populară, pentru folclorul transilvan. Orchestra aceasta era formată din membrii ai familiei Ţitruş, iar Alexandru, mezinul, a început să dea glas talentului său la ţambal, dar pentru scurt timp, trecând apoi la vioară. Neastâmpărul înzestrării, avântul copilăriei s-au îmbogăţit cu o iniţiativă deosebită, cea a unui repertoriu propriu. La vârsta la care alţii încă se oglindesc în copilărie, la 14 ani, realizează primele înregistrări la Radio Bucureşti.

      A fost angajat al Ansamblului „Doina” al Armatei, din Bucureşti. Acolo, talentul său nativ, virtuozitatea, originalitatea îmbinării mijloacelor ornamentale de expresie l-au dus spre o măiestrie artistică personalizată, la care s-a adăugat, şi a rămas fermecătoarea sa naturaleţe personalitatea şi fantezia creatoare pe solul generos al unui temperament dinamic. A încălzit inimile, a coborât până în adâncul sufletului cu jocurile de pe Mureş şi Someş înflorite pe strunele viorii sale, cum altfel pentru căci vioara în mâinile sale ştia că râdă şi să plângă. A avut o prezenţă benefică oriunde şi-a exprimat talentul: orchestrele de muzică populară din Târgu Mureş, Târnăveni, Ocna Mureş, sau Cluj Napoca, oraş unde se stabileşte în 1962 şi devine în curând de nelipsit în programele pline de eleganţă şi sclipire din marile restaurante de atunci: Continental, Someşul, Fetiţele Vieneze, sau Metropol.     
      Alexandru Ţitruş a fost încă din timpul vieţii o legendă în mişcare: îmbrăcat elegant, cu nelipsita sa lavalieră la gât, cu o ţinută demnă, dar şi prietenoasă, atât în vreme ce cânta, dar şi pe stradă, când apariţia pălăriei sale negre cu boruri mari era repede remarcată de trecători şi omul Ţitruş salutat cu respect. O vreme a colaborat şi cu orchestra populară a Filarmonicii de Stat din Cluj, fiind chiar dirijorul acesteia pentru scurtă vreme. Anul 1977 aduce turnee internaţionale (Germania, Elveţia, Italia, SUA) în orchestrele conduse de Radu Simion, Toni Iordache, Dumitru Fărcaş, şi pretutindeni „graiul” viorii sale a entuziasmat.

     Casa de discuri „Electrecord” i-a editat patru albume şi o casetă audio, dar prea puţin pentru repertoriul său unic, de largă întindere, astfel multe piese au rămas neimprimate, o pierdere pentru noi toţi, pentru moştenirea folclorului transilvan. A imprimat totuşi peste 25 de doine, inegalabil în interpretare, fiind considerat cel mai mare doinitor la vioară de pe Mureş şi Târnave.
        
     Vioara sa a încărunţit şi a lăcrimat cu acorduri triste pentru ultima oară, topite în vânturile şi ploile primăverii anului 1989, în ziua de 5 mai. La numai 67 de ani se ducea să cânte îngerilor, lăsându-ne mai săraci cu o dumnezeire pământeană. În 1996 primăria oraşului Ocna Mureş i-a acordat titlul de cetăţean de onoare post-mortem, mult sau puţin?, rămâne ca istoria folclorului transilvan să decidă. În 1994 fiica sa, Mariana, a oranizat la Cluj prima ediţie a festivalului instrumental (vioară) „Alexandru Ţitruş”, dar a avut o viaţă scurtă şi după 5 ediţii s-a stins nemeritat. Reabilitarea şi reluarea acestui festival este o datorie de onoare, un semn de cinstire pentru acest nobil interpret, violonist, păstrător de comori folclorice transilvane.

Prof. Gelu Furdui