Coținut detailat:

1.     Jocuri din Urca:                              
        Româneşte de purtat
        Româneşte de-nvârtit
        Pe doi paşi (Total: 09:55)
2.     Hărţag de pe Câmpie  (03:13)  
3.     În două laturi şi  Hărţag din Boian  (08:05)  
4.     „Bărbuncul” din Viişoara  (02:23)  
5.     În ponturi din Urca  (04:40)  
6.     Pe valea Hăşdăţii-n sus  (03:45)  
7.     Învârtita lui Coţi   (02:38)  
8.     Româneşte de purtat din Sopor (02:20)  
9.     În două laturi din Turda  (03:29) 
10.  „De la noi” – Hărţag  (02:03)

Grupul instrumental din Viișoara

   Comuna Viişoara din judeţul Cluj este situatã pe malul stâng al Arieşului, la cca 2 km de municipiul Câmpia-Turzii, fiind o poartã de intrare spre inima Câmpiei Transilvaniei. Localitatea este compusa din satele Viişoara şi Urca. Din 1991 satul Urca este înfrãţit cu localitatea Saint-Calais din Franţa. Între cele douã localitãţi s-au stabilit relaţii de prietenie. Francezii au vizitat satul, l-au ajutat, au contribuit la repararea şcolii şi a căminului cultural. În 1999 echipa de dansuri populare a intreprins un turneu în Franţa. Duminica sau de sãrbãtori, dupã masa, tinerii participau la jocul ce se organiza în curtea sau şura unuia mai cu stare.­­­­­­­
    Câţiva flãcãi, aşa-zişii “cizeşi”, se ocupau din timp de probleme organizatorice: loc, angajarea ceteraşilor, mâncare pentru oaspeti. O bunã perioadã de timp a cântat la astfel de întâlnri „Beianul” - un ceteraş din Bei (Boian), acompaniat de o gordunã (contrabas).           www.viisoara.turda.ro
 Folclorul coregrafic şi muzical din Câmpia Transilvaniei , îndeobşte cel din partea jumătăţii ei vestice, identificat pe teritoriul actual al judeţului Cluj, este deosebit de bogat şi diversificat. Localităţile Câmpiei, deşi apropiate între ele, poartă semnele unei varietăţi distincte. La Ceanu-Mare sătenii nu joacă ca la Turda, la Urca figurile de joc abia seamănă cu cele de la Triteni, jocul din Frata comportă un stil total diferit faţă de cel din Mociu, deşi rădăcina jocurilor este în esenţă, aceeaşi.Toate aceste diferenţe se resimt în mod automat şi în cadrul acompaniamentului muzical (cel puţin din punct de vedere ritmic) fiindcă, spre exemplu, la Valea Largă oamenii joacă mai rar decât peste deal, la Boian. Şi exemplificările noastre ar putea continua, făcând comparaţie între ceea ce este caracteristic prin aceste locuri, cu ceea ce este reprezentativ pentru  subzonele folclorice ale Mureşului şi Târnavelor, teritorii etno-folclorice ce fac parte din aceeaşi zonă a Câmpiei Transilvaniei. Deosebirile, uneori evidente, dar uneori sensibil apropiate între ele, sunt remarcate în general doar de către specialişti, dar sunt ştiute mai bine decât oricine de către muzicanţii locurilor, cei ce au ajuns să cunoască într-atât de mult oamenii satelor, încât pot să-i cânte fiecăruia, “horea” sau jocul preferat.
    În localitatea Soporu de Câmpie s-a constituit în anii '70-'80, un “centru” de formare al muzicanţilor instrumentişti amatori, o “şcoală” violonistică locală, de tehnică şi de stil specific, datorită faptului că aici a trăit şi a cântat cu ceva timp în urmă “tetea” Şandor Ciurcui, muzicant recunoscut şi vestit, îndrăgit ceteraş ce cânta cu vioara lui, de-a lungul şi de-a latul câmpiei turdene. Pe lângă melodiile alese şi deosebit ritmate, bogat ornamentate şi remarcabil interpretate, el ne-a lăsat şi o nouă generaţie de ceteraşi, pe care i-a învăţat şi format de mici, să cânte la instrumente un repertoriu autentic constituit din jocuri specifice Câmpiei, pe care doar el le ştia zice. Sub mâna şi îndrumarea sa au crescut şi au deprins minunata meserie a mânuirii viorii, fiii săi - Şandorică şi Nonu, nepoţii - Vasile Rizea din Valea Largă, poreclit şi el în semn de recunoaştere profesională, tot Şandorică, consăteanul Gaciu din Sopor şi mulţi alţii, printre care se numără şi cel despre care vom vorbi în continuare, Marin Iurian din Viişoara, un împătimit ceteraş care şi-a petrecut adolescenţa navetând în satul lui Şandor pentru a învăţa vioara care i-a fost atât de dragă, dintotdeauna.
    De mic, aflat încă la vârsta copilăriei, Marin a insistat pe lângă părinţii săi, ca să facă ce-or şti, dar lui să-i cumpere o vioară. Îndrăgise el muzicanţii ce cântau la joc şi la nunţile satului din Viişoara. Hotărât lucru, destinul artistic îi era deja pecetluit, prin îndârjirea şi perseverenţa cu care şi-a dorit, şi, desigur, apoi a reuşit să-şi înduplece părinţii pentru a intra în posesia unui instrument ce, din prima clipă l-a fermecat. Vioara i-a însoţit paşii constant, dorinţa lui de a cânta a crescut şi nu s-a diminuat nici astăzi. Plecându-şi mereu urechea înspre ce cântă unii şi alţii, Marin a învăţat încetul cu încetul repertoriul jocurilor populare de la Viişoara şi apoi altele, din împrejurimi. A cântat apoi la chemarea flăcăilor, de nenumărate ori la joc, în sat. Cum formaţia tradiţională de jocuri populare - de mare prestigiu – din satul Urca avea trebuinţă de un ceteraş, îl vom găsi în curând pe tânărul nostru, însoţind cu vioara şi sunetele sale această binecunoscută formaţie constituită din familii-perechi, de-a lungul şi de-a latul ţării. El rămâne apoi să cânte pentru mai mult timp, la acompanierea jocurilor tradiţionale ale urcanilor.
    Marin Iurian a devenit, prin ceea ce interpretează şi imprimă după puterile sale pe acest disc CD, un vrednic continuator al înaintaşului său, cel de la care a învăţat să cânte, inegalabilul Şandor din Sopor, a cărui vioară cântă mereu, ca un ecou, prin sunetele viorilor cărora le-a stârnit rezonanţele.
                
CS Cîmpeanu Mircea