Piese instrumentale din culegerile compozitorului și dirijorului Constantin Arvinte (2)

Solisti-instrumentisti:  
Liviu Băraş (clarinet) - 5
Sergiu Cebotari (fluier, caval)  -1, 3, 8
Claudiu Cotârlă (vioară) - 4, 9
Traian Covrig (vioară) - 7
Dănuţ Istrate (vioară) - 12
Felician Muresan (saxofon) - 11
 
Dirijor - Aranjamente muzicale: prof. Ovidiu Barteş
Înregistrări, mixaj şi mastering: Studioul Megadigital, Cluj

Coordonator Proiect: Director Tiberiu Groza
Redactor muzical: Mircea Cîmpeanu
Procesare audio: Virgil Mureşan
Grafica: Nicolae Nerţan

Constantin ARVINTE
- compozitor, dirijor şi folclorist - (n. 21.05.1926 Voineşti IAŞI)

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din Iaşi (1945 – 1949) cu Constantin Georgescu (armonie, contrapunct, orchestraţie), George Pascu (istoria muzicii), Achim Stoia (folclor), Antonin Ciolan (dirijat orchestră), Şcoala de Ofiţeri de Muzică din Bucureşti (1950 – 1954) şi la Cons. Bucureşti (1954 – 1955) cu Zeno Vancea (contrapunct) şi Constantin Bugeanu (orchestraţie).

 Dirijor al Corului mixt de la Căminul Cultural „C. VASILESCU” din Iaşi (1946 – 1959), dirijor adjunct de cor (1949 – 1951), dirijor de orch. estradă (1954 – 1957), folclorist orchestrator (1957 – 1960), secretar muzical (1965 – 1968) şi director artistic (1968 – 1970) la Ansb. CIOCÂRLIA din Bucureşti, dirijor de orchestră la Grupul Artistic de Grăniceri (1951 – 1954), consultant la Direcţia Muzicii din Ministerul Culturii (1960 – 1965), director artistic şi dirijor la Ansb. RAPSODIA ROMÂNĂ din Bucureşti (1970 – 1974), dirijor la Formaţia artistică CIOCÂRLIA din Bucureşti (1974 – 1984) dirijor şi cercetător în cadrul Inst. de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (1976 – 1979). A întreprins culegeri de folclor în toate regiunile ţării. A realizat transcrieri, armonizări şi prelucrări de folclor românesc şi iugoslav. A semnat numeroase transcripţii, aranjamente şi orchestraţii de muzică populară şi cultă. A întreprins turnee artistice ca dirijor şi compozitor în Ungaria (1950, 1961), Polonia (1961), U.R.S.S. (1962), Iugoslavia (1963 – 1969), Elveţia (1953), Grecia (1964), R. F. Germania (1966), Franţa (1967), Austria (1968), Bulgaria (1968), S.U.A., Canada, Mexic, Cuba (1968 – 1969), Kuweit, Olanda (1975), Algeria (1979).

     A fost distins cu Ordinul Muncii cls. III (1957), Ordinul Meritul Cultural cls. III (1967), Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer (2004), premiul II la Concursul internaţional de compoziţie corală de la Tours – Franţa (1976), premiul Uniunii Compozitorilor (1998).

   CULEGERI DE FOLCLOR: JOCURI POPULARE ROMÂNEŞTI, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1959 (în colaborare cu Gh. Popescu-Judeţ); JOCURI POPULARE DIN REGIUNEA BUCUREŞTI, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1961 (în colaborare cu Gh. Popescu-Judeţ); JOCURI POPULARE DIN REGIUNEA ARGEŞ, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1963 (în colaborare cu Gh. Popescu-Judeţ); MARAMUREŞ, VIAŢĂ NOUĂ, Baia Mare, Edit. Casa Regională de Creaţie Populară, 1965 (în colaborare cu Isidor Râpă); JOCURI POPULARE DIN REGIUNEA DOBROGEA, Constanţa, Edit. Casa Regională de Creaţie Populară, 1967 (în colaborare cu Gh. Popescu-Judeţ); CETERĂ, LEMNUŢ DE DOR. Melodii instrumentale, Baia Mare, Casa Regională de Creaţie Populară, 1968 (în colaborare cu Isidor Râpă); CÂTU-I MARAMUREŞU', Baia Mare, Casa Regională de Creaţie Populară, 1971 (în colaborare cu Isidor Râpă), FOLCLOR MUZICAL DIN MOLDOVA, CJCPCT Iaşi, 2008, FOLCLOR MUZICAL DIN TRANSILVANIA, CJCPCT Cluj, 2009.

                                                  (Viorel Cosma, Enciclopedia muzicii româneşti, www.ucmr.org.ro)

Prezentul CD
reuneşte o mare varietate de melodii de jocuri ardeleneşti din judeţele Cluj, Sălaj, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Satu-Mare şi Alba. Este o revărsare de minunate bijuterii muzicale folclorice aparţinând unor creatori anonimi şi preluate, păstrate şi îmbogăţite potrivit imaginaţiei creatoare a generaţiilor de muzicanţi ardeleni şi transmise mai departe, până în zilele noastre.

Specificul folclorului muzical transilvan, parte integrantă a folclorului românesc, constă într-o fermă unitate în varietatea tuturor formelor, genurilor şi stilurilor din diferite zone folclorice.

Muzica populară din Transilvania a izvorît dintr-o gândire şi imaginaţie creatoare extraordinară în plan melodic, ritmic şi armonic, încât rămâi uimit de inventivitatea şi inspiraţia creatoare a anonimilor care au produs aceste superbe perle muzicale.

Melodiile de joc din Bihor posedă o amprentă stilistică specifică prin prezenţa în sânul lor a intervalului de cvartă lidică, a ritmurilor de „poargă” sau „pe picior” şi a armoniilor de „deplasare”, - potrivit expresiei lui Constantin Brăiloiu, - care se regăsesc dealtfel şi în alte părţi ale României, - ca de exemplu, în Gorj.

În melodiile de joc din Bistriţa-Năsăud întâlnim deasemeni o mare varietate şi bogăţie melodică şi ritmică, de o frumuseţe şi originalitate cuceritoare, cum ar fi cele din solemnele „dealunguri „ sau „de-a mâna”, continuând cu viguroasele „bărbunc”-uri, ori cu vioaiele şi exuberantele „învârtite”.

Aceleaşi consideraţii pot fi referite şi asupra marei varietăţi şi frumuseţi ale melodiilor şi ritmurilor din zona Sibiului şi Albei, sau din Sălaj şi Satu-Mare.

Prestigiosul muzician, violonist şi dirijor Ovidiu Barteş, a selectat cu grijă şi pricepere unele dintre cele mai expresive melodii - din culegerea de „Folclor muzical din Transilvania” - (aparţinând subsemnatului), cărora le-a adăugat o serie de variaţiuni ingenios concepute, fără abateri de la stilul autentic, specific zonelor folclorice respective. De asemenea, violoniştii orchestrei „Cununa Transilvană” se detaşează prin prestaţia lor, însă în diferite momente al acestui CD se fac auzite şi alte instrumente specifice, cum ar fi: vioara cu goarnă, pentru zona Bihorului, cavalul şi fluierul, frecvent întâlnite în Bistriţa-Năsăud, ori clarinetul şi saxofonul, în zona Sibiului.

(Constantin Arvinte 11 aprilie 2010 Bucureşti)