Acompaniament:
Orchestra ''Someşana'' Cluj, dirijor Alex. Tămaş: 5,13
Taraful din Soporul de Câmpie, primaş Şandor Ciurcui: 2, 11, 14, 18
Orchestra Populară Radio, dirijor George Vancu: 1, 6, 9, 12, 15
Orchestra Populară a Filarmonicii Cluj, dirijor Ghiţă Mureşan: 3, 7, 10, 16; dirijor Gh. Ciurtin: 4, 8, 17

Cântăreaţa din Palatca

     Ana Sîntejudean, a fost fără îndoială în perioada anilor 70-80, cea mai reprezentativă interpretă a cântecului popular din Câmpia Transilvană. Un repertoriu frumos şi autentic din zonă, o voce aparte, inconfundabilă şi curată muzical.
     Vă mărturisesc că nu ştiam prea multe lucruri despre Ana, dar am avut norocul să o găsesc în comuna Feleac pe sora ei mai mare Maria, căsătorită aici cu Vasile Pop. O familie de ţărani harnici cu o gospodărie frumoasă şi rânduită. Din discuţia pe care am avut-o cu Maria, am aflat multe lucruri despre sora ei Ana Sîntejudean. Iată ce mi-a spus:
     ''Familia Sîntejudean este dintr-o comună de pe Câmpia Transilvaniei, Palatca, judeţul Cluj. Am fost 3 fraţi la părinţi: eu (Maria), fratele Benedict şi sora mai mică Ana. Ana s-a născut în 10 august 1944 în plin război. Am crescut cum am putut că erau multe năcazuri, lipsuri şi dureri. Cind ne-a vinit rându, părinţii ne-o dat pe tăţi la şcoală. Am făcut 7 clase aici în sat.
     Eu şi Ana am fost bune la carte. Ana avea încă de mică o voce frumoasă şi-i plăcea  să cânte. Prin clasa a IV-a, învăţătoarea Anei a observat că avea calităţi muzicale, o voce bună şi mult curaj. Le-a spus acest lucru tuturor colegilor, cadre didactice. Prin clasa a VI-a, profesorul de matematică, ce răspundea de corul şcolii a venit acasă la noi şi i-a spus tatii:''Bade Alexandre să laşi fătuca să vie să conducă corul că este foarte talentată la muzică!'' A trebuit s-o lase şi aşa a ajuns să conducă coru şcolii. Când s-o făcut mai mare o condus şi corul bisericii.
Bătrânii o învăţat-o răspunsurile la liturghie şi când se dau ele în timpul slujbei. Şi aşa o trecut anii şi o mătuşă a noastră di la Cluj o insistat ca Ana să vină la Cluj să facă liceul de muzică. Aici trebuiau plătite tăte: cantina, internatu', cărţile. De unde bani? Că atunci s-o făcut colectivu' şi ne-o luat tăt ce am avut: pământ, vaci, cai, căruţă şi n-aveam pe ce să facem bani.
     O cunoştinţă de-a familiei a ajutat-o să se angajeze la R.A.T.U.C.- atunci se chema I.J.T.L. ca taxatoare, la început, apoi, mai târziu, a trecut la birou.
     Şi uite-aşa cu banii care-i câştiga şi cu cât primea de acasă şi-o făcut liceul, (dar nu cel de muzică) dar şi Şcoala Populară de Artă.
A fost colegă la Şcoala Populară de Artă cu cei ce aveau să fie mai târziu cântăreţi de muzică populară: Liviu Becichi, Mia Dan, Felicia Ilieş, Nicolae Bondoi şi Livia Voican.
     După terminarea şcolii a fost solistă la Ansamblu l''Someşana'' (actualulul  Rapsodia Someşană), condus de acordeonistul Alexandru Tămaş. A fost solistă permanentă până aproape de plecarea din lumea asta."
     A imprimat la Radio Cluj primele 4 cântece cu orchestra condusă de Ghiţă Mureşan, cu redactorul muzical Dumitru Vârtic (cel care avea să-i fie naş de cununie). Aceste 4 cântece:''De-aş cânta şi eu ca cucu'';''Tot aşa zice dorul'',''Norocu-i o floare rară''şi''Dragu mi-i caru'cu fân'' au apărut în 1971 pe o placă (disc) Electrecord, de format mic.
     Şi - spune sora sa Maria, mai departe:''aşă de dragă le-a fost la tăţi, că la tăte nunţile din Palatca trebuia să meargă să cânte. Toamna, când aveam de desfăcut cucuruzi se adunau o grămadă de oameni la clacă.
     Noi am stat în capătul satului din sus şi când cânta Ana se auzea peste tăt satu. Când mergeam la căpălit, pe Ana n-o lăsau să sape, o puneau să cânte şi lucrau cei ce veneau s-o asculte şi spuneau:''tu cântă, că om căpăli noi în locul tău!''Ştie să şi cânte dar să şi joace. Bătea la picior ca băieţii şi, şi cânta.''
     Mi-a mai spus Maria că ''Ana a moştenit glasul şi simţul muzical de la bunica dinspre tată. Ea avea un glas frumos.''
     Cu''Rapsodia Someşană''a R.A.T.U.C. condusă de Sandu Tămaş, a făcut multe turnee în ţară; vara îi ducea la mare, dar a făcut şi turnee în străinătate.
     Cântecele şi le-a cules de la Cîmpeanu Ion zis ''Pănciuc'' care era staroste la nunţi şi de la mătuşa Ileană''di pe moină''.
    "Multe cântări şi le-a făcut ea, şi melodia şi vorbele. Au ajutat-o şi melodiile muzicanţilor din Palatca. Am avut în Palatca ceteraşi buni: Loica, Naţi – tri generaţii,  badea Giurcă. Melodiile le lua Ana de la ceteraşi dar vorbele le făcea ea.
     De jucat ne-a învăţat mama, seara, până venea tata acasă din sat să mulgă vacile. Mama ne spunea:''haidaţi, până vine tatăto, să vă învăţ să jucaţi''. Când vine tata şi ne găsă jucând îi spunea mamii:' 'Doamne, tu femeie că nici tu n-ai minte!'' Da mama îi spune:''lasă, să înveţe să joace, să nu stăie acolo la joc să razâme pereţii!''
     Când erau nunţi în Palatca musai trebuie să vie de la Cluj şi să fie acolo. Era invitată din timp.
     Nu să putea fără Anica (aşă-i spuneau acasă). Ea cunoştea toate rânduielile de la nuntă, ciuie găina, ştie multe cântece de nuntă, ba şi juca ca feciorii.
     A fost căsătorită cu Dionisie Trif. A fost cununată de Dorina şi Dumitru Vârtic - redactor muzical la Radio Cluj. Din păcate n-a putut să aibă copii şi pentru asta a suferit până s-a sfârşit. Asta a fost marea neîmplinire a vieţii ei.
     O boală nemiloasă i-a curmat viaţa la 45 de ani. A suferit doar câteva luni. A murit în luna în care s-a născut – 21 august 1989.
     Este înmormântată în Cimitirul din Mănăştur şi pe crucea ei stă scris:

     TRIF SÎNTEJUDEAN ANA
     1944-1989

     Dumnezeu s-o odihnească pe această mare interpretă de cântec popular  ardelenesc. Din păcate, viaţa n-a fost foarte darnică cu ea.

     Ne-a lăsat imprimate 15 cântece specifice Câmpiei Transilvane: cântece doinite, cântece de început, purtate, învârtite, împrimate cu orchestre şi dirijori de renume: Orchestra Radio – dirijor G.Vancu, Orchestra Someşana – dirijor Al.Tămaş; taraful din Soporul de Câmpie – primaş Şandor Ciurcui; Orchestra Ghiţă Mureşan; Orchestra Populară a Filarmonicii Transilvania – dirijor Gheorghe Ciurtin.

prof. Gelu Furdui, etnomuzicolog