Lucreţia Sânmihăian – o doinitoare de excepţie

    Nu ştiu câţi iubitori ai cântecului popular transilvănean îşi mai amintesc de Lucreţia Sânmihăian, o cântăreaţă din părţile Bistriţei, foarte iubită prin anii '70. Consătenii îi spuneau „artista” şi era atât de iubită încât multe din cântecele sale se mai fredonează şi astăzi prin satele de pe Valea Ţibleşului (Ilişua).
    L-am rugat pe interpretul Alexandru Pugna, consătean cu Lucreţia Sânmihăian (Cheţi – cum îi spuneau cei apropiaţi), să ne spună câteva cuvinte despre ea: „A fost o interpretă deosebită, pe care am cunoscut-o bine, am apreciat-o şi am fost mândru întotdeauna că sunt consăteanul ei. A fost prima cântăreaţă de muzică populară din părţile noastre, de pe Valea Ţibleşului (Ilişua) care a cântat la Radio. De asemenea, a fost una dintre puţinele cântăreţe din zonă care a obţinut maximum de puncte şi râvnitul trofeu al emisiunii de mare audienţă realizată la TVR „Floarea din grădină”, fiind lăudată de preşedinta juriului doamna prof. universitar Emilia Comişel – strălucit folclorist, apreciindu-i repertoriul, stilul de interpretare, curăţenia vocală, dar şi faptul că folosea aşa cum se cuvine cuvintele „neaoşe” de la ea din sat. Ani şi ani a fost preferata posturilor de radio şi televiziune centrale şi locale.
    În anul 2012 ar fi împlinit 60 de ani. A plecat mult prea devreme pe drumul veşniciei, la nici 50 de ani.
    De câte ori vom auzi cântecele „Sunt fată din Bistriţa”, „Dragu mi-i la veselie”, „Mamă de când m-ai născut, „Spune măiculiţă, spune”, „Ceteră cu patru strune” şi multe altele, ne vom gândi cu drag, la cea care a fost o mare doinitoare!”
    Îi mulţumesc lui Alexandru Pugna pentru cuvintele frumoase.
   
    Bistriţeanca Lucreţia Sânmihăian s-a născut în 1951 într-o familie de ţărani harnici din Dumbrăviţa (DIUG), comuna Căianu Mic.
    A debutat ca solistă în Ansamblul Casei de Cultură din Dej, unde a cântat câţiva ani alături de Fraţii Filip şi Surorile Codorean. De la Dej a venit la Cluj şi a fost mulţi ani solistă a Ansamblului Folcloric ”Mioriţa”, a I.C.S.Alimentara, cântând alături de Lucreţia Bizo, Mihai Misti, Veronica Coroianu, Aurel şi Reghina Ciceoan şi alţii. Anii petrecuţi aici cred că au fost cei mai frumoşi şi mai productivi din cariera sa artistică.
    Era chemată să cânte la nunţi, era din ce în ce mai prezentă în emisiunile de radio şi televiziune. Avea peste tot un mare succes. A imprimat multe cântece la Studioul de Radio Cluj şi la Radio Bucureşti cu orchestre şi dirijori de primă mână: Orchestra „Mioriţa” din Cluj, dirijor Alexandru Lako, Orchestra Populară Radio-dirijori George Vancu şi Nelu Stan, Orchestra „Ciocârlia”, dirijor Constantin Arvinte şi cu multe alte orchestre şi dirijori.
    N-a stat nici la Cluj prea mulţi ani şi chemată de o mătuşă a sa, pleacă la Bucureşti. Cântă o perioadă la Ansamblul''Ciocârlia'' având un succes uriaş.
Dar nu peste multă vreme, faima şi succesul nemaipomenit au „orbit-o”, nemaifiind stăpână pe picioarele sale. A intrat într-un con de umbră în care s-a afundat din ce în ce mai mult. A fost chemată la radio şi televiziune din ce în ce mai rar, până când a fost uitată.
    La nici 50 de ani a plecat din această lume, stingându-se o stea de primă mărime a muzicii populare din Ardeal. La aflarea veştii cei care au cunoscut-o au vărsat o lacrimă, aşa cum vărsau atunci când o auzeau doinind.

prof. Gelu Furdui, etnomuzicolog