Acompaniază Orchestra Filarmonicii de Stat Cluj, dirijor Ilie Tetrade

Maria Peter, un nume drag nouă tuturor, care ani şi ani, a adunat cu trudă şi migală şi a făcut să ajungă la sufletele noastre nestemate ale folclorului românesc, una dintre cele mai importante şi iubite interprete a cântecului ardelenesc.
Neobosită culegătoare de folclor, a muncit o viaţă întreagă să-şi îmbogăţească repertoriul cu piese inedite, interesante, reprezentative pentru Ardeal şi în special pentru zona Năsăudului din care provine.
Mulţi ani a fost cântăreaţa care a polarizat scena spectacolului folcloric. Suflet mare de român, a cântat o viaţă întreagă tot ce are mai frumos Ardealul nostru sfânt, acest loc de purificare a sufletului  nostru, cu frumoasele sărbători, cu ceasurile de cununie şi nuntă, cu nopţile de colinzi şi sânziene şi cu atâtea alte sărbători frumoase aşteptate de români întotdeauna cu drag, închinându-şi cântecele cu adâncă evlavie şi recunoştinţă ţăranului român din mijlocul căruia s-a desprins făcând prin aceste cântări profunde legământ sfânt cu strămoşii, cei care ne-au lăsat cu limbă de moarte aceste nestemate şi pe care avem datoria la fel de curate să le ducem mai departe şi să le lăsăm generaţiilor viitoare.
Maria Peter s-a născut la 1 ianuarie 1925 în comuna Salva de pe Valea Sălăuţei, cea mai cântată vale de poetul George Coşbuc, din părinţii Ana şi Ion Onul, ţărani vrednici. A copilărit la Năsăud, în casa bunicilor săi, vecini buni cu familia poetului ţărănimii.
Maria Onu (Peter) a fost înconjurată de mică de o atmosferă folclorică specifică, plină de vigoare şi omenie. Cântăreaţa de mai târziu, asculta adesea, fascinată, unduirea doinei cântată pe câmp de femeile maramureşene, venite peste vară la lucru, sau curgerea ritmată şi dulce a vorbelor izvorâte din harul unui bătrân rapsod popular care vorbea numai în versuri. Adolescenţa Mariei Peter a fost plină de peripeţii, începuse al Doilea Război Mondial, apoi Cedarea Ardealului Ungariei Hortiste, apoi refugiul, întâi la Vatra Dornei, apoi la Cernăuţi, Giurgiu, Bucureşti, Arad, perioadă în care a făcut şi o şcoală sanitară care i-a prins foarte bine ulterior lucrând în spitalele de campanie.
În 1945, după încheierea războiului, se întoarce acasă. Îl cunoaşte pe Alexandru Peter cu care se va căsători la Cluj. La scurt timp după căsătorie, începe calvarul pentru Maria. Soţul este arestat şi condamnat politic, ea, dată afară din serviciu şi lăsată pe drumuri. A venit anul 1960 când compozitorul şi poetul Dariu Pop, și el năsăudean îi spune că se dă un concurs pentru solişti vocali la proaspăt înfiinţatul Studio de Radio Cluj.
Reuşeşte la concurs şi în curând, îndrumată de un mare folclorist, prof.univ.Ioan R.Nicola, de la Institutul de Folclor din Cluj care-i pregăteşte primele cântece din repertoriu, evident cântece din zona Năsăudului, Maria face la Cluj, cu carul de imprimări venit de la Bucureşti, primele cântece. Este prima cântăreaţă ce imprimă pentru Radio Cluj.  În 1962, proaspăt înfiinţată Orchestră populară din cadrul Filarmonicii de Stat Cluj, primeşte posturi pentru solişti vocali. Maria Peter este angajată şi va cânta până la pensionare.
Repertoriul său este foarte bogat (peste 150 de cântece) şi variat, cuprinzând: cântece de dor, de dragoste, de înstrăinare, cântece de ritual, de nuntă, de ritual de cătănie, bocete, cântece de leagăn, cuprinse pe 16 discuri Electrecord.
În cântecul năsăudean sau maramureşan al Mariei Peter, simţi bucuria de a trăi, simţi întreaga sensibilitate a poporului nostru. Minunata doină năsăudeană şi maramureşană este redată de Maria aşa cum au cântat-o ţăranii de pe acele locuri. Vocea sa limpede şi curgătoare stăpâneşte nebănuitele dificultăţi ale doinei şi ştie să-i redea cu intensitate unduioasa-i melodie, sau dureroasa-i jelanie răsucită adânc în suflet.
Vocea înaltă, cristalină şi curată, îi permite Mariei Peter să abordeze şi alte genuri muzicale: imnuri religioase, romanţe, piese din repertoriul clasic.
Maria Peter a fost o creatoare în adevăratul sens al cuvântului: a creat poezie, a pictat icoane pe sticlă, inspirându-se din creaţia populară, a scris şi publicat două cărţi ''Rădăcini'' şi ''De vorbă cu amintirile''.
Şi câte n-ar mai fi avut de spus, dacă Domnul nu ar fi chemat-o în anul 2005, în Împărăţia Lui...
Să-i mulţumim Mariei Peter pentru tot ce a făcut frumos şi bun în folclorul românesc, pentru crezul său artistic, pentru nestematele pe care ni le-a lăsat, îmbogăţind în felul acesta patrimoniul muzicii populare ardeleneşti.


Gelu Furdui
etnomuzicolog