(Volumul IV)

Acompaniază Orchestra Filarmonicii de Stat Cluj, dirijor Ilie Tetrade

Din bogata zestre folclorică someşană, cântecele de nuntă şi de petrecere ocupă un loc foarte important datorită mai ales prilejului în care sunt zise.
Printre interpreţii acestui gen de cântece se numără şi Maria Peter ca una dintre cele mai autentice interprete din zona Năsăudului, înregistrând pe discuri şi la radio câteva dintre ele. Veţi avea prilejul să audiaţi câteva cântece de acest gen cu o prezentare făcută de compozitorul şi profesorul universitar Tudor Jarda, artist emerit, în 1971, atunci când a apărut discul de cântece de petrecere şi de nuntă al Mariei Peter. Am folosit această prezentare pentru frumusețea şi valoarea sa documentară.

Gelu Furdui , Etnomuzicolog

Nunta în Năsăud

În toate timpurile, la toate popoarele, ori de unde, nunta a fost sărbătorită ca cel mai important eveniment în viaţa individului şi cu deosebite semnificaţii în viaţa colectivităţii. Este o ocazie în care spiritul creator al poporului se manifestă deplin, concretizându-se în formă de artă poetică, muzicală, coregrafică, chiar dramatică, forme specifice fiecărui popor.
Este unul din momentele ale cărui obiceiuri se păstrează destul de fidel pe parcursul mai multor generaţii, de-a lungul a sute de ani. La nuntă participă tot satul, mai ales daca nu e prea mare. Participă fiecare, fie direct, alături de miri, având roluri bine precizate, nănaşi, staroste, chemători, druşte (chemătoare), socaciţe, stegari, ca nuntaşi, sau numai ca simpli privitori, transformând nunta într-o sărbătoare a întregului sat.
În ţinutul Bistriţei şi Năsăudului nunta poate dura o zi, două, sau chiar trei. Dar dacă punem la socoteală pregătirile, numai cele imediate, nunta durează mai bine de o săptămână.
O săptămână înainte, chemătorii, prieteni cu mirele, călare, cu cai înstruţaţi, cu perini, năfrămi, ştergare şi petele, umbă pe la toate neamurile şi cunoscuţii invitându-i la marea sărăbătoare. Ce cinste şi fală, să ai cât mai mulţi la nuntă. Şi apoi, fiecare nuntaş va contribui cu toată voia şi bucuria la bunăstarea noului început de viaţă, la înjghebarea noului cămin.
De aici încolo, fiecare moment care urmează, de la înbrăcatul şi pieptănatul miresei şi a mirelui, la ieşitul din casă, aducerea mirilor şi nănaşilor în gura uliţei, în mijlocul satului, apoi momentele ce se desfăşoară în casa miresei, sau într-un alt loc mai încăpător, dacă e nevoie, momente care ţin de ospăţul propriu-zis: ca ceremonia darurilor, găina, jocul miresei şi celelalte, toate acestea fiind însoţite de cântec acompaniat de 3-4 sau chiar mai mulţi instrumentişti.
Unele cântece s-au impus prin tradiţie, a fi aceleaşi ca: după nănaşi, a miresei în bani, a găinii, a socăciţei şi altele, sau pot să difere chiar de la sat la sat, în acelaşi ţinut sau pe aceaşi vale.
Cu timpul însă, se pot adapta şi adăuga noi melodii acestui eveniment. Bogăţia melosului nostru popular şi setea creatoare a poporului neputând accepta un spirit rigid în acest sens.
Discul pe care vi-l prezentăm înmănunchează 12 cântece culese de la nunţile de pe Someşul Mare din părţile Năsăudului, interpretate cu multă autenticitate şi simţ artistic de către cântăreaţa Maria Peter. Aceste melodii pot fi auzite la nuntă, în cadrul momentelor ce ţin de ceremonia la ospăţ, la petrecerea comună. Unele dintre ele se cântă la masă, pentru a întregi buna veselie, bineînţeles cu un text adaptat momentului, lucru pe care Maria Peter, bună cunoscătoare a folclorului din partea locului, autentică interpretă, şi ea însăşi creatoare de folclor, îl face încadrându-se sincer şi autentic în modalitatea creerii formelor de manifestare artistică.
Majoritatea melodiilor imprimate pe acest disc fac parte din grupa cântecelor numite ''de strigat''. Se numesc aşa, pentru că deşi pot fi cântate de obicei în timp ce instrumentiştii intonează melodii de petrecere, textul se strigă ritmat, într-o intonaţie care poate urmări anumite inflexiuni ale liniei melodice sau se poate stabili prin intonaţie proprie fără să se constituie însă într-o melodie propriu-zisă, într-o mişcare potrivită, mai mult rară, în ritm binar, ternar, sau chiar în forme ritmice intermediare, ce nu pot fi întotdeauna notate prin semnele noastre de scriere muzicală, dar întotdeauna măsura de ‚''doi'' degajă un aer de bucurie solemnă. Când aceste melodii însoţesc pe drum alaiul mirilor sau nănaşilor, sunt acompaniate pe lângă instrumentele obişnuite, vioară, contră cu trei corzi, cu căluşul drept, basul, şi de steagul cu clopoţei ce se poate vedea numai în astfel de ocazii.
Împodobit cu năfrămile cele mai frumoase,  cu panglici şi cu o cunună de grâu în vârvul lui, steagul de nuntă mai are 8 clopoţei şi 8 zurgălăi pentru a întregi coloritul sonor al melodiilor ce sunt acompaniate cu el.
Hurducat, adică scuturat, în general, în ritmul anatestului, de un fecior care-l stăpâneşte bine, susţine şi imprimă ritmul necesar cântecului adaptat mersului grupului de oameni care alcătuiesc alaiul nunţii. Astfel este melodia ‚''mireasă la cununie''.
La origini, acest cântec a fost marşul Regimentului II grăniceresc care a fiinţat între anii 1763-1851 la Năsăud şi se pare că şi el are la origini tot un cântec popular. Se răspândeşte surprinzător de repede în unele sate someşene acest marş al miresei, adică melodia de strigat care însoţeşte pe mireasă de acasă până-n gura uliţii unde aşteaptă mirele şi nănaşul.
''Mă duc maică de la tine!''- o cântă fetele când iese mireasa din casă. Melodia este cunoscută de 60-70 de ani, ca ''tropotita'' femeilor şi era cântată de femei la petrecere cu bătăi în palme, tot în ritmul anapest.
''Cămaşa mirelui'' – se cântă la momentul îmbrăcării mirelui cu cămaşa viu înflorată, cu şire de mărgele, cusută şi dăruită de mireasă.
''Nănaşi ca aieştea doi''- melodie ce însoţeşte alaiul nănaşilor pe drum, dar poate fi cântată sau strigată la masă de fetele din casă, de druşte (chemătoare).
''Cântecul steagului'' – poate fi auzit pe uliţă, în timp ce muzicanţii şi stegarul duc mireasa, mirele şi nănaşul.
La masă, discuţiile dintre socăciţă, bucătăreasă şi nănaş, când socăciţa aduce în dar găina friptă, împodobită cu flori, mărgele şi cu ţâgară-n gură, reprezintă momentul cel mai plin de haz, de mare interes pentru nuntaşi. Aici gluma şi aluziile la anumite intimităţi ale nănaşului şi ale socăciţei, spiritul satiric nu are limită. Celelalte melodii se cântă în timpul petrecerii fără a fi legate de un anumit moment cum ar fi ‚”scoală-te mire-n picioare, miresucă cu cunună, câte fete sunt la masă, la marginea grădinii, chiuiţi dragile mele”, şi altele.
Maria Peter nu a urmărit să prezinte cântecele ritualului de nuntă într-un sens riguros etnografic, ci ne-a adus câteva cântece ce se cântă la nunţi.  Se pare că interpreta ne prezintă într-o oarecare măsură, mai degrabă ce ar cânta ea la o nuntă, dacă ar fi druşcă, socăciţă sau nănaşă mare.
Poate de aici rezultă şi cuceritoarea sinceritate a interpretării. Oricum prin procedeul aplicat, valoroasa mesageră a cântecului năsăudean ne subliniază încă o dată marea mobilitate a creaţiei noastre populare, fenomen ce se reflată de multe ori şi în operele marilor făuritori de cultură transilvană.

Prof. Univ. Tudor Jarda
Artist emerit
Prezentarea discului Maria Peter – Cântece de nuntă la Radio Cluj în 1973.